tropăit definitie

2 intrări

18 definiții pentru tropăit

TROPĂÍ, trópăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti. ♦ (Fam.) A juca, a dansa (cu zgomot). – Trop1 + suf. -ăi.
TROPĂÍT, tropăituri, s. n. Tropăială. – V. tropăi.
TROPĂÍ, trópăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti. ♦ (Fam.) A juca, a dansa (cu zgomot). – Trop1 + suf. -ăi.
TROPĂÍT, tropăituri, s. n. Tropăială. – V. tropăi.
TROPĂÍ, trópăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pămîntul cu picioarele sau cu copitele; p. ext. a umbla, a alerga. Toți rîdeau, tropăind din picioare de plăcere. DUMITRIU, N. 181. Al lui Teican rîse... strunindu-și caii care tropăiau neliniștiți. PREDA, Î. 60. Vitoria ieși, tropăind răpegior. SADOVEANU, B. 258. Deschideți iute, zise Ivan tropăind și frecîndu-și mînile. CREANGĂ, P. 309. ♦ (Familiar) A juca, a dansa. Pe pajiștea verde cavaleri și dame tropăiau de răsuna pămîntul în sunetul unei cobze și a unei vioare. NEGRUZZI, S. I 104. Noi giucăm și tropăim, Pămîntul să-l netezim. ALECSANDRI, P. P. 384. – Variantă: (regional) tropoí (GORJAN, H. IV 100) vb. IV.
TROPĂÍT s. n. Tropăială.
tropăí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. trópăi, 3 trópăie, imperf. 3 sg. tropăiá; conj. prez. 3 să trópăie
tropăít s. n., pl. tropăíturi
tropăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. trópăi, 3 sg. trópăie, imperf. 3 sg. tropăiá; ger. tropăínd
tropăít s. n., pl. tropăíturi
TROPĂÍ vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atâta!; caii ~.)
TROPĂÍT s. 1. tropăială, tropăitură, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treapăd, (reg.) zdupăială, (Mold. și Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.) 2. ropot. (Un ~ de bocanci.)
A TROPĂÍ trópăi intranz. 1) A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „trop-trop”. 2) fig. fam. A se mișca în ritm de dans, făcând zgomot cu picioarele; a juca; a dansa. /Din trop
tropăì v. 1. a merge în trap; 2. a face sgomot cu picioarele: țăranul, când merge, tropăește CR. [V. trop!].
trópăĭ și trópoĭ sau -ĭésc v. intr. (d. trop 2. V. tropot 2). Merg călcînd răpede și des orĭ bat din picioare (fac trop-trop): caiĭ tropăĭe; nu mai tropoițĭ, copiĭ!
tropăít și -oít n., pl. urĭ. Acțiunea de a tropăi des, tropot: se auzea un tropoit.
TROPĂI vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atîta!; caii ~.)
TROPĂIT s. 1. tropăială, tropăitură, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treapăd, (reg.) zdupăială, (Mold. și Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.) 2. ropot. (Un ~ de bocanci.)

tropăit dex

Intrare: tropăi
tropăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: tropăit
tropăit substantiv neutru
tropoit substantiv neutru