Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru trop

TROP2, tropi, s. m. Figur─â de stil. ÔÇô Din fr. trope, lat. tropus, ngr. tr├│pos.
TROP1 interj. (De obicei repetat) cuv├ónt care imit─â zgomotul pe care ├«l fac picioarele c├ónd lovesc p─âm├óntul ├«n mers. [Var.: tr├│pa, (pop.) tr├│pai interj.] ÔÇô Onomatopee.
TROP2, tropi, s. m. (Livr.) Figur─â de stil. ÔÇô Din fr. trope, lat. tropus, ngr. tr├│pos.
TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuv├ónt care imit─â zgomotul pe care ├«l fac picioarele c├ónd lovesc p─âm├óntul ├«n mers. [Var.: tr├│pa, (pop.) tr├│pai interj.] ÔÇô Onomatopee.
TROP2, tropi, s. m. Figur─â de stil. care const─â ├«n ├«ntrebuin╚Ťarea unui cuv├«nt cu un sens diferit de cel obi╚Önuit. Principalii tropi s├«nt: metafora, metonimia ╚Öi sinecdoca.
TR├ôP1 interj. (Uneori repetat; ╚Öi ├«n formele tropai ╚Öi tropa) Onomatopee care red─â zgomotul f─âcut de picioare c├«nd ating p─âm├«ntul. ╚śi tropai, tropai!... i se aprind lui Ipate al nostru c─âlc─âile. CREANC─é, P. 163. ╚śi s─ârim ├«n hop ╚Öi-n trop C─â e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. Opa, tropa, prin obor, op ╚Öi eu cu capul gol. GOROVEI, C. 221. ÔÇô Variante: tr├│pai, tr├│pa interj.
trop2 s. m., pl. tropi
trop1/tr├│pa interj.
trop (figur─â de stil) s. m., pl. tropi
trop/tr├│pa interj.
TROP s. v. figur─â de stil.
TROP s.m. Termen generic pentru orice figur─â de stil, care const─â ├«n ├«ntrebuin╚Ťarea unui cuv├ónt sau a unei expresii ├«n sens figurat. // (╚śi ├«n forma tropo-) Element prim ╚Öi secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×schimbareÔÇŁ, ÔÇ×care se schimb─âÔÇŁ, ÔÇ×care se ├«ntoarceÔÇŁ, ÔÇ×cu o anumit─â direc╚ŤieÔÇŁ, ÔÇ×cu o anumit─â caracteristic─âÔÇŁ, ÔÇ×care se r─âsuce╚ÖteÔÇŁ. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].
TROP1 s. m. 1. (├«n fil. sceptic─â antic─â) argument potrivit c─âruia nici o afirma╚Ťie sau nega╚Ťie nu are temei, nici un adev─âr nu poate fi formulat, orice judecat─â filozofic─â trebuind suspendat─â. 2. figur─â de stil. 3. (├«n cultul liturgic gregorian) parafraz─â, interpolare care orna textul ╚Öi prelungea melodia. (< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)
TROP2(O)-, -TR├ôP, -TROP├ŹE, -TROP├ŹSM elem. ÔÇ×mi╚Öcare, ├«ntoarcere, schimbareÔÇŁ, ÔÇ×afinitateÔÇŁ. (< fr. trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme, cf. gr. tropos)
trop interj. ÔÇô Indic─â zgomotul f─âcut de picioare ├«n mers sau la dans. Crea╚Ťie expresiv─â, cf. hop, ╚Ťop, sdup. ÔÇô Der. trop─âi, vb. (a tropoti, a tup─âi), a c─ârei rela╚Ťie cu sl. trepati, trepetati ÔÇ×a tremuraÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 524; Conev 94) este improbabil─â; trop─âit, s. n. (tropot); trop─âial─â, s. f. (tropot); trop─âitur─â, s. f. (tropot); tropoi (var. tropoti, tropota), vb. (a face zgomot cu picioarele); tropot, s. n. (zgomot produs cu picioarele; ropot, zgomot produs de alergatul cailor), de la trop─âi ca troncot de la tronc─âni, cf. mr. troput (dup─â Tiktin ╚Öi Candrea, din rus., bg. tropot, coinciden╚Ť─â care pare a se datora sursei expresive comune); tropc─â (var. Dobr. tropanc─â), s. f. (un anumit dans popular).
TROP2 ~i m. Procedeu stilistic de ├«ntrebuin╚Ťare a cuv├óntului cu alt sens dec├ót cel obi╚Önuit pentru a reda mai plastic con╚Ťinutul de idei; figur─â de stil. /<ngr. tr├│pos, lat. tropus, fr. trope
TROP1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.
trop m. expresiune ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n sens figurat: o sut─â de p├ónze, ├«n loc de o sut─â de cor─âbii. [V. tropos].
trop! (tropai) int. imită sgomotul picioarelor când lovesc pământul. [Onomatopee (v. trap)].
1) *trop n, pl. ur─ş (imit.). Tropot Trans. Trap. interj. Se auzea trop-trop ╚Öi cur├«nd v─âzur─âm o mul╚Ťime de cai fugind.
2) *trop m. ╚Öi n., pl. ur─ş (vgr. tr├│pos, d. tr├ępo, ├«ntorc. V. tropos). Ret. ├«ntors─âtur─â de vorb─â, expresiune figurat─â, figur─â de cuvinte. V. retoric.
TROP s. (LIT.) figură de stil, (înv.) shimă.
trop (pl. tropi) (< gr. ¤ä¤ü¤î¤Ç╬┐¤é [tropos], pl. tropoi, ÔÇ×melodie, figur─â retoric─â, ├«ntoarcere de fraz─âÔÇŁ) 1. V. tonos. 2. Unele tratate medievale foloseau termenul t. ca sinonim al termenului tonos (modus ÔÇô v. mod (I, 3)) sau pentru a indica termina╚Ťiile unor toni psalmorum (v. psalmodie). Cassiodor denumea t. vocalizele* apar╚Ťin├ónd c├óntecului melismatic*. 3. ├Än c├óntecul liturgic, viabil ├«n sec. 9-13, t. reprezentau interpol─âri, transform─âri ale textului sau amplific─âri melodice ale c├óntului gregorian preexistent, asemeni secven╚Ťelor (I, 1). Primul t., Hodie cantandus est, ├«i este atribuit lui Tuotilo (m. 915). 4. Termenul t. a fost adoptat de J.M. Hauer (1883-1959) ca denumire a celor 44 de forme de baz─â ale unui sistem propriu de compozi╚Ťie, elaborat pe baza celor 12 sunete ale sc─ârii cromatice* (dar diferit─â de sistemul dodecafonic*).
-TROP ÔÇ×care se r─âsuce╚ÖteÔÇŁ. ÔŚŐ gr. trope ÔÇ×├«ntoarcere, r─âsucire, schimbareÔÇŁ > fr. -trope, germ. -trop, engl. -trope > rom. -trop.

Trop dex online | sinonim

Trop definitie

Intrare: trop (pref.)
trop pref.
Intrare: trop (suf.)
trop suf.
Intrare: trop (subst.)
trop subst. substantiv masculin
Intrare: trop (interj.)
trop interj.