TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.

TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.

tronsón s. n., pl. tronsoáne

tronsón s. n., pl. tronsoáne

TRONSÓN s.n. Bucată ruptă din ceva. ♦ Porțiune a unui drum, a unei construcții; porțiune, crâmpei. [< fr. tronçon].

TRONSÓN s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon)

TRONSÓN ~oáne n. 1) Bucată ruptă din ceva. 2) Parte distinctă dintr-un întreg, delimitată prin anumite elemente de legătură. Un ~ de drum. /<fr. tronçon

tronson v. serie; simetrie; mod (I, 10).