Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru tronson

TRONS├ôN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de ma╚Öin─â sau dintr-o construc╚Ťie av├ónd o particularitate distinct─â ╚Öi delimitat─â de rest prin anumite elemente de leg─âtur─â sau prin repere. ÔÇô Din fr. tron├žon.
TRONS├ôN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de ma╚Öin─â sau dintr-o construc╚Ťie av├ónd o particularitate distinct─â ╚Öi delimitat─â de rest prin anumite elemente de leg─âtur─â sau prin repere. ÔÇô Din fr. tron├žon.
tronsón s. n., pl. tronsoáne
tronsón s. n., pl. tronsoáne
TRONS├ôN s.n. Bucat─â rupt─â din ceva. ÔÖŽ Por╚Ťiune a unui drum, a unei construc╚Ťii; por╚Ťiune, cr├ómpei. [< fr. tron├žon].
TRONS├ôN s. n. por╚Ťiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tron╚Öon)
TRONS├ôN ~o├íne n. 1) Bucat─â rupt─â din ceva. 2) Parte distinct─â dintr-un ├«ntreg, delimitat─â prin anumite elemente de leg─âtur─â. Un ~ de drum. /<fr. tron├žon
tronson v. serie; simetrie; mod (I, 10).

Tronson dex online | sinonim

Tronson definitie

Intrare: tronson
tronson substantiv neutru