Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru troncot

TR├ôNC─éT, tronc─âte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tr├│ncot s. n.] ÔÇô Tronc + suf. -─ât.
TRÓNCOT s. n. v. troncăt.
TR├ôNC─éT, tronc─âte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tr├│ncot s. n.] ÔÇô Tronc + suf. -─ât.
TRÓNCOT s. n. v. troncăt.
TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul; troncănire, izbitură, huruit. Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca urieșul ce s-arată... cu pieptul gol. ALECSANDRI, P. III 44.
tr├│nc─ât s. n., pl. tr├│nc─âte
tronc─ât s. n., pl. tronc─âte
TRÓNCĂT s. v. troncănire.
TR├ôNC─éT ~e n. Zgomot ap─ârut ca urmare a interac╚Ťiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mi╚Öcare rapid─â etc.). /tronc + suf. ~─ât
tronc─ât n. c─âdere sgomotoas─â: tronc─âtul de bolovani AL. [V. tronc!].
TRONC─éT s. tronc─ânire, tronc─ânit.

Troncot dex online | sinonim

Troncot definitie

Intrare: tronc─ât
troncot
tronc─ât