tronconic definitie

8 definiții pentru tronconic

TRONCÓNIC, -Ă, tronconici, -ce, adj. Care are forma unui trunchi de con. – Din fr. tronconique.
TRONCÓNIC, -Ă, tronconici, -ce, adj. (Rar) Care are forma unui trunchi de con. – Din fr. tronconique.
TRONCÓNIC, -Ă, tronconici, -e, adj. Care are forma unui trunchi de con, în formă de troncon. Siluetele sînt tot atît de perfect tronconice și cresc neîncetat. BOGZA, C. O. 161.
troncónic adj. m., pl. troncónici; f. troncónică, pl. troncónice
troncónic adj. m., pl. troncónici; f. sg. troncónică, pl. troncónice
TRONCÓNIC, -Ă adj. În formă de trunchi de con. [Cf. fr. tronconique].
TRONCÓNIC, -Ă adj. în formă de trunchi de con. (< fr. tronconique)
TRONCÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care are forma unui troncon; cu formă de troncon. /<fr. tronconique

tronconic dex

Intrare: tronconic
tronconic adjectiv