troncon definitie

10 definiții pentru troncon

TRONCÓN, tronconuri, s. n. (Rar) Trunchi de con. – Din tronconic (derivat regresiv).
TRONCÓN, tronconuri, s. n. (Rar) Trunchi de con. – Din tronconic (derivat regresiv).
TRONCÓN, tronconuri, s. n. Parte a unui con cuprinsă între bază și o secțiune paralelă cu baza; trunchi de con. Uriașele tronconuri din zare merită o călătorie pînă acolo. BOGZA, C. O. 160.
troncón (rar) s. n., pl. troncónuri
troncón s. n., pl. troncónuri
TRONCÓN s. v. trunchi de con.
TRONCÓN s.n. Trunchi de con. [Cf. fr. tronc de cône].
TRONCÓN s. n. trunchi de con. (< tronconic)
TRONCÓN ~uri n. geom. Porțiune dintr-un con cuprinsă între bază și o secțiune paralelă cu baza; trunchi de con. /Din tronconic
troncon s. v. TRUNCHI DE CON.

troncon dex

Intrare: troncon
troncon substantiv neutru