Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru troncon

TRONC├ôN, tronconuri, s. n. (Rar) Trunchi de con. ÔÇô Din tronconic (derivat regresiv).
TRONC├ôN, tronconuri, s. n. (Rar) Trunchi de con. ÔÇô Din tronconic (derivat regresiv).
TRONC├ôN, tronconuri, s. n. Parte a unui con cuprins─â ├«ntre baz─â ╚Öi o sec╚Ťiune paralel─â cu baza; trunchi de con. Uria╚Öele tronconuri din zare merit─â o c─âl─âtorie p├«n─â acolo. BOGZA, C. O. 160.
tronc├│n (rar) s. n., pl. tronc├│nuri
tronc├│n s. n., pl. tronc├│nuri
TRONCÓN s. v. trunchi de con.
TRONCÓN s.n. Trunchi de con. [Cf. fr. tronc de cône].
TRONCÓN s. n. trunchi de con. (< tronconic)
TRONC├ôN ~uri n. geom. Por╚Ťiune dintr-un con cuprins─â ├«ntre baz─â ╚Öi o sec╚Ťiune paralel─â cu baza; trunchi de con. /Din tronconic
troncon s. v. TRUNCHI DE CON.

Troncon dex online | sinonim

Troncon definitie

Intrare: troncon
troncon substantiv neutru