Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
3 definiții pentru troncatură
troncatúră s. f., pl. troncatúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRONCATÚRĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].
TRONCATÚRĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
Troncatură dex online | sinonim
Troncatură definitie
Intrare: troncatură
troncatură substantiv feminin
