Dicționare ale limbii române
troncăt definitie
11 definiții pentru troncăt
TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRÓNCOT s. n. v. troncăt.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TRÓNCOT s. n. v. troncăt.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul; troncănire, izbitură, huruit. Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca urieșul ce s-arată... cu pieptul gol. ALECSANDRI, P. III 44.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tróncăt s. n., pl. tróncăte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
troncăt s. n., pl. troncăte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRÓNCĂT s. v. troncănire.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TRÓNCĂT ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mișcare rapidă etc.). /tronc + suf. ~ăt
- sursa: NODEX 2002
- permalink
troncăt n. cădere sgomotoasă: troncătul de bolovani AL. [V. tronc!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
TRONCĂT s. troncănire, troncănit.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
troncăt dex
Intrare: troncăt
troncot
troncăt