11 definiții pentru troncăt
TRÓNCĂT, troncăte,
s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [
Var.:
tróncot s. n.] –
Tronc +
suf. -ăt.
TRÓNCOT s. n. v. troncăt. TRÓNCĂT, troncăte,
s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [
Var.:
tróncot s. n.] –
Tronc +
suf. -ăt.
TRÓNCOT s. n. v. troncăt. TRÓNCĂT, troncăte,
s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul; troncănire, izbitură, huruit. Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca urieșul ce s-arată... cu pieptul gol. ALECSANDRI, P. III 44.
tróncăt s. n.,
pl. tróncăte
troncăt s. n., pl. troncăte TRÓNCĂT s. v. troncănire. TRÓNCĂT ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mișcare rapidă etc.). /tronc + suf. ~ăt troncăt n. cădere sgomotoasă: troncătul de bolovani AL. [V. tronc!].
TRONCĂT s. troncănire, troncănit. Troncăt dex online | sinonim
Troncăt definitie