Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru tronc─ânire

TRONC─éN├Ź, tronc─ânesc, vb. IV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flec─âri, a tr─ânc─âni. ÔÇô Tronc + suf. -─âni.
TRONC─éN├ŹRE, tronc─âniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tronc─âni ╚Öi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; tronc─ânit. ÔÇô V. tronc─âni.
TRONC─éN├Ź, tronc─ânesc, vb. IV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flec─âri, a tr─ânc─âni. ÔÇô Tronc + suf. -ani.
TRONC─éN├ŹRE, tronc─âniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tronc─âni ╚Öi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; tronc─ânit. ÔÇô V. tronc─âni.
TRONC─éN├Ź, tronc─ânesc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de ceva. C├«nd a s─ârit ├«mp─âratu ╚Öi ╚Ťiganul ├«n el, le-a tronc─ânit oas─âle de cazan. ╚śEZ. VI 109. 2. Fig. A tr─ânc─âni. Sil─â de vorb─â ├«mi face, tot s─â tronc─âneasc─â-i place. PANN, P. V. I 15. ÔŚŐ Tranz. Mo╚Ö Nichifor ├«ndat─â tronc─ânea c├«te una cam de aceste: ┬źIa mai da╚Ťi-v─â ╚Öi pe jos┬╗. CREANG─é, P. 107.
TRONC─éN├ŹRE, tronc─âniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tronc─âni ╚Öi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte lovite sau izbite unele de altele. A╚Öa s├«nt, bun─âoar─â, cei care fac s─â se mi╚Öte mesele, silesc obiectele s─â zboare cu hodorogeli ╚Öi tronc─âniri. MACEDONSKI, O. IV 142.
tronc─ân├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tronc─ân├ęsc, imperf. 3 sg. tronc─âne├í; conj. prez. 3 s─â tronc─âne├ísc─â
tronc─ân├şre s. f., g.-d. art. tronc─ân├şrii; pl. tronc─ân├şri
tronc─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tronc─ân├ęsc, imperf. 3 sg. tronc─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. tronc─âne├ísc─â
tronc─ân├şre s. f., g.-d. art. tronc─ân├şrii; pl. tronc─ân├şri
TRONC─éN├Ź vb. v. dur─âi, durui, flec─âri, hodorogi, hurui, ├«ndruga, p─âl─âvr─âgi, sporov─âi, tr─ânc─âni.
TRONC─éN├ŹRE s. tronc─ânit, tronc─ât.
A TRONC─éN├Ź ~├ęsc intranz. A face zgomot, izbindu-se de ceva; a face ÔÇ×troncÔÇŁ. /tronc + suf. ~─âni
tronc─ân├Č v. V. tr─ânc─âni: tot s─â tronc─âneasc─â ├«i place PANN.
tronc─ânesc v. intr. (d. tronc). Tr─ânc─ânesc. Hodorogesc, fac hu─şet r─âsturn├«nd lucrurile.
troncăni vb. v. DURĂI. DURUI. FLECĂRI. HODOROGI. HURUI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
TRONC─éNIRE s. tronc─ânit, tronc─ât.

Tronc─ânire dex online | sinonim

Tronc─ânire definitie

Intrare: tronc─âni
tronc─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tronc─ânire
tronc─ânire substantiv feminin