Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru tromboni

TROMBON├Ź, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A min╚Ťi; a p─âc─âli; a exagera. ÔÇô V. trombon.
TROMB├ôN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat f─âcut din alam─â, mai mare dec├ót trompeta, cu timbrul mai aspru ╚Öi mai puternic dec├ót aceasta. 2. (Fam. ╚Öi peior.) Gur─â (considerat─â ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; p─âc─âleli, exager─âri. ÔÇô Din fr. trombone.
TROMBON├Ź, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A min╚Ťi; a p─âc─âli; a exagera. ÔÇô V. trombon.
tromb├│n1 (muzicant) (rar) s. m., pl. tromb├│ni
tromb├│n2 (instrument, joc de c─âr╚Ťi, minciun─â) s. n., pl. trombo├íne
*trombon├ş (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. trombon├ęsc, imperf. 3 sg. trombone├í; conj. prez. 3 s─â trombone├ísc─â
tromb├│n (instrumentist) s. m., pl. tromb├│ni
trombón (instrument) s. n., pl. tromboáne
trombon├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. trombon├ęsc, imperf. 3 sg. trombone├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. trombone├ísc─â
TROMBÓN s. v. gură.
TROMBON├Ź vb. v. min╚Ťi.
TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [< fr., engl. trombone].
TROMB├ôN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alam─â, ├«n U, care produce sunete de ├«n─âl╚Ťimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; p─âc─âleli. (< fr. tromboane)
TROMB├ôN ~o├íne n. Instrument muzical de suflat, asem─ân─âtor cu trompeta, dar mai mare dec├ót aceasta, care emite sunete puternice, de ├«n─âl╚Ťimi diferite. /<fr. trombon
tromboane s. pl. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.
trombon s. v. GUR─é.
tromboni, trombonesc v. t. a min╚Ťi, a p─âc─âli

Tromboni dex online | sinonim

Tromboni definitie

Intrare: trombon (masc.)
trombon masc. substantiv masculin
Intrare: tromboni
tromboni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a