tromboni definitie

17 definiții pentru tromboni

TROMBONÍ, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A minți; a păcăli; a exagera. – V. trombon.
TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone.
TROMBONÍ, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A minți; a păcăli; a exagera. – V. trombon.
trombón1 (muzicant) (rar) s. m., pl. trombóni
trombón2 (instrument, joc de cărți, minciună) s. n., pl. tromboáne
*tromboní (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trombonésc, imperf. 3 sg. tromboneá; conj. prez. 3 să tromboneáscă
trombón (instrumentist) s. m., pl. trombóni
trombón (instrument) s. n., pl. tromboáne
tromboní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trombonésc, imperf. 3 sg. tromboneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tromboneáscă
TROMBÓN s. v. gură.
TROMBONÍ vb. v. minți.
TROMBÓN s.n. Instrument muzical de suflat, din alamă, mult mai mare decât trompeta. [< fr., engl. trombone].
TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. (< fr. tromboane)
TROMBÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, asemănător cu trompeta, dar mai mare decât aceasta, care emite sunete puternice, de înălțimi diferite. /<fr. trombon
tromboane s. pl. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.
trombon s. v. GURĂ.
tromboni, trombonesc v. t. a minți, a păcăli

tromboni dex

Intrare: trombon (masc.)
trombon masc. substantiv masculin
Intrare: tromboni
tromboni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a