troleu definitie

12 definiții pentru troleu

TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.
TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.
TROLÉU, trolee, s. n. Priză de curent, formată dintr-un braț metalic prevăzut la un capăt cu o rolă de contact și avînd un șanț periferic care permite luarea curentului de la o conductă electrică aeriană, pentru a alimenta motorul unui vehicul cu tracțiune electrică. ♦ Arc de contact; pantograf.
troléu (priză, troleibuz) s. n., art. troléul; pl. trolée
troléu (electr.) s. n., art. troléul; pl. trolée
TROLÉU s. v. troleibuz.
TROLÉU s.n. Priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. [Pl. -ee, -euri. / < engl., fr. trolley].
TROLÉU s. n. priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. (< fr. trolley)
troléu (-uri), s. n.1. Dispozitiv, cablu pentru luarea energiei electrice de la conductă aeriană; troleibuz. – 2. (Arg.) Penis. Fr. (engl.) trolley.
TROLÉU ~e n. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică, pentru realizarea contactului alunecător cu conducta aeriană. /<fr., engl. trolley
troleu s. v. TROLEIBUZ.
troleu, trolee s. n. (er.) penis.

troleu dex

Intrare: troleu (pl. -ee)
troleu pl. -ee substantiv neutru
Intrare: troleu (pl. -euri)
troleu pl. -euri