Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru troglobie

TROGLOB├ŹE, troglobii, s. f. Vie╚Ťuitoare care tr─âie╚Öte ├«n pe╚Öteri, fiind adaptat─â la condi╚Ťiile acestui mediu. (Adjectival) Animale troglobii. ÔÇô Din fr. troglobie.
TROGLOB├ŹE, troglobii, s. f. Vie╚Ťuitoare care tr─âie╚Öte ├«n pe╚Öteri, fiind adaptat─â la condi╚Ťiile acestui mediu. ÔŚŐ (Adjectival) Animale troglobii. ÔÇô Din fr. troglobie.
troglob├şe (tro-glo-) s. f., art. troglob├şa, g.-d. art. troglob├şei; pl. troglob├şi, art. troglob├şile
troglob├şe s. f. (sil. -glo-), art. troglob├şa, g.-d. art. troglob├şei; pl. troglob├şi, art. troglob├şile
TROGLOB├ŹE s.f. Stare a unei vie╚Ťuitoare care tr─âie╚Öte ├«n pe╚Öteri, fiind adaptat─â la condi╚Ťiile acestui mediu; vie╚Ťuitoarea ├«ns─â╚Öi. [Gen. -iei. / < fr. troglobie].
TROGLOB├ŹE s. f. orgamism care tr─âie╚Öte exclusiv ├«n pe╚Öteri; troglobiont. (< fr. troglobie)
TROGLOB├ŹE ~i f. Vietate adaptat─â la traiul ├«n pe╚Öteri. /<fr. troglobie
TROGLO- ÔÇ×pe╚Öter─â, grot─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. trogle ÔÇ×cavern─â, pe╚Öter─âÔÇŁ > fr. troglo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. troglo-. Ôľí ~bie (v. -bie), s. f., stare a vie╚Ťuitoarelor care tr─âiesc numai ├«n pe╚Öteri; ~bioni (v. -biont), s. n., organism care tr─âie╚Öte ├«n caverne sau pe╚Öteri; ~dit (v. -dit), adj., s. m. ╚Öi f., 1. adj., (Despre plante ╚Öi animale) Care cre╚Öte ├«n caverne. 2. s. m., ╚Öi f., Om preistoric care tr─âia ├«n pe╚Öteri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre vie╚Ťuitoare) care tr─âie╚Öte ╚Öi se reproduce ├«n pe╚Öteri, f─âr─â a r─âm├«ne aici ├«n mod exclusiv; ~xen (v. -xen), adj., care tr─âie╚Öte, numai accidental, ca oaspete, ├«n pe╚Öteri.

Troglobie dex online | sinonim

Troglobie definitie

Intrare: troglobie
troglobie substantiv feminin
  • silabisire: -glo-