Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru trofie

TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. – Din fr. trophie.
TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. – Din fr. trophie.
trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei
trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei
TROFÍE s. (FIZIOL.) trofism.
TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia].
TROFÍE1 s. f. trofism. (< fr. trophie)
-TROFÍE2 elem. trof(o)-.
TROFIE s. (FIZIOL.) trofism.
-TROFIE „hrană, nutriție”. ◊ gr. trophe „hrană” > fr. -trophie, germ. id., it. -trofia, engl. -trophy > rom. -trofie.

trofie definitie

trofie dex

Intrare: trofie (suf.)
trofie suf.
Intrare: trofie (subst.)
trofie subst. substantiv feminin