TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. – Din fr. trophie.

TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. – Din fr. trophie.

trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei

trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei

TROFÍE s. (FIZIOL.) trofism.

TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia].

TROFÍE1 s. f. trofism. (< fr. trophie)

-TROFÍE2 elem. trof(o)-.

TROFIE s. (FIZIOL.) trofism.

-TROFIE „hrană, nutriție”. ◊ gr. trophe „hrană” > fr. -trophie, germ. id., it. -trofia, engl. -trophy > rom. -trofie.