trofic definitie

9 definiții pentru trofic

TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.
TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.
TRÓFIC, -Ă, trofici, -e, adj. (Fiziol.) Care privește nutriția țesuturilor. Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animale produce tulburări trofice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 52.
trófic adj. m., pl. trófici; f. trófică, pl. trófice
trófic adj. m., pl. trófici; f. sg. trófică, pl. trófice
TRÓFIC, -Ă adj. Referitor la nutriția țesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) hrană”, „de nutriție”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor].
TRÓFIC, -Ă I. adj. referitor la nutriție. II. adj., s. n. (medicament) care ajută nutriția. (< fr. trophique)
TRÓFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de troficitate; caracteristic pentru troficitate. /<fr. trophique
-TROFIC „de nutriție, nutritiv”. ◊ gr. trophikos „nutritiv” > fr. -trophique, engl. -trophic, germ. -trophisch > rom. -trofic.

trofic dex

Intrare: trofic (suf.)
trofic suf.
Intrare: trofic (adj.)
trofic adj. adjectiv