trocuță definitie

5 definiții pentru trocuță

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.
TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.
TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Trochiță. Era un fel de trocuță pusă pe o laviță. VORNIC, O. 62. Luă o trocuță cu ovăz și una cu jar și plecă. RETEGANUL, P. II 9.
trocúță (rar) s. f., g.-d. art. trocúței; pl. trocúțe
trocúță s. f., g.-d. art. trocúței; pl. trocúțe

trocuță dex

Intrare: trocuță
trocuță substantiv feminin