TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.

TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.

TROCÁR1, trocari, s. m. Persoană care confecționează sau vinde troace (1). Ce s-ar face... dricarul și trocarul? MACEDONSKI, O. I 43.

TROCÁR2, trocare, s. n. Instrument chirurgical folosit la efectuarea puncțiilor în rumen la taurine și ovine.

trocár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocári

trocár2 (instrument) s. n., pl. trocáre

trocár (persoană) s. m., pl. trocári

trocár (instrument chirurgical) s. n., pl. trocáre

TROCÁR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].

TROCÁR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)

trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.

Trocari m. pl. 1. alt nume dat Scheilor (cari împletiau găitanul pe troaca); 2. (ironic) poreclă dată Românilor transilvăneni de către Românii din Regat.

Șcheaŭ m., pl. Șcheĭ (mlat. *Sclavus, Slavus, Slav, alb. škĭa, Bulgar; it. schiavo, fr. esclave, sp. esclavo, pg. escravo, sclav. V. sclav). Bulgar saŭ Sîrb (Vechĭ). Șcheiĭ din Brașov, un cartier al Brașovuluĭ, locuit odinioară de Bulgarĭ, astăzĭ romanizațĭ (numițĭ și Trocarĭ).

trocár m. Iron. Ardelean (în gura Regățenilor, după locuitoriĭ din mahalaŭa Șcheilor din Brașov, care odinioară făceaŭ și vindeaŭ troace orĭ vindeaŭ poame în troace).

trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.