Definiția cu ID-ul 513185:
troácă (-ce), s. f. –
1. Albie, copaie, covată. –
2. Ladă în care curge făina la moară. –
3. (
Trans.) Sabot, piedică de roată de car. –
4. (
Olt.) Tigvă (Lagenaria vulgaris). –
Var. Olt.,
Trans. troc,
Mold. treucă.
Germ. Trog, prin intermediul
săs. trôch, șvabul Trucke (Diez, Gram., I, 129; Borcea 215; REW 8932; Candrea),
cf. ceh. troky (Cihac, II, 421; Densusianu, Rom., XXXIII, 287). –
Der. trocar,
s. m. (nume dat locuitorilor din suburbiile Brașovului, poreclă dată ardelenilor de către locuitorii din Muntenia;
Arg., polițist), s-a explicat prin copaia în care se vînd fructele (Lacea, Țara Bîrsei, III, 234) sau printr-un anumit obicei (Candrea), dar se datorează mai degrabă sensului de „animal care mănîncă din troacă”. Nu este clară eventuala legătură a
var. treucă cu teucă.
Troc dex online | sinonim
Troc definitie