Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru troc

TRO├üC─é, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covat─â (scurt─â ╚Öi lat─â). 2. Lad─â mare ├«n care cade f─âina m─âcinat─â la moar─â. 3. Vas de lemn (├«n form─â de jgheab, de lad─â lung─â etc.) ├«n care se pune apa sau m├óncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabal├óc. [Var.: (reg.) troc s. n.] ÔÇô Din germ. dial. Trok.
TROC2 s. n. v. troac─â.
TROC1, trocuri, s. n. Schimb ├«n natur─â, f─âr─â mijlocirea banilor, constituind forma cea mai simpl─â a comer╚Ťului. ÔÇô Din fr. troc.
TRO├üC─é, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covat─â (scurt─â ╚Öi lat─â). 2. Lad─â mare ├«n care cade f─âina m─âcinat─â la moar─â. 3. Vas de lemn (├«n form─â de jgheab, de lad─â lung─â etc.) ├«n care se pune apa sau m├óncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabal├óc. [Var.: (reg.) troc s. n.] ÔÇô Din germ. dial. Trok.
TROC2 s. n. v. troac─â.
TROC1, trocuri, s. n. Schimb ├«n natur─â, constituind forma cea mai simpl─â a comer╚Ťului. ÔÇô Din fr. troc.
TRÉUCĂ s. f. v. troacă.
TRO├üC─é, troace, s. f. 1. Covat─â scurt─â ╚Öi lat─â, f─âcut─â de obicei dintr-o singur─â bucat─â de lemn scobit; albie, copaie. B─âtr├«nii ├«╚Öi luar─â troaca cu copilul ╚Öi du-te cu el la hold─â. BOTA, P. 27. ├Ä╚Ťi trebuie troac─â nou─â, Troac─â nou─â de lemn verde. MARIAN, NA. 22. ÔŚŐ Fig. ╚śi c├«nd s─â deie stelelor ov─âz din troac─â, A aflat... C─â-s mai pu╚Ťine. BENIUC, V. 140. ÔŚŐ Expr. A-l face pe cineva troac─â de porci v. porc. ÔÖŽ (Familiar, la pl.) ├Änc─âl╚Ť─âminte veche, uzat─â, l─âb─âr╚Ťat─â. Tu ╚Öi al╚Ťi c├«╚Ťiva ave╚Ťi ni╚Öte troace ca vai de lume, cu t─âlpi rupte. PAS, Z. I 66. ÔÖŽ (Familiar, la pl.) Catrafuse, boarfe, calabal├«c. Am alerga nebune╚Öte ╚Öi nu ne-am putea ast├«mp─âra p├«n─â c├«nd nu am ╚Öti tot a╚Öa de bine unde vom ajunge m├«ne cu troacele noastre, pe c├«t ╚Ötim de unde vom porni cu ele. CARAGIALE, M. 229. 2. Jgheab f─âcut de obicei dintr-un trunchi de copac scobit, din care se adap─â vitele la f├«nt├«n─â. Ap╚Öoara ploilor Tot din troaca boilor. TEODORESCU, P. P. 623. 3. (Regional; Bot.) Tigv─â (2). ÔÖŽ Vas pentru ap─â sau vin, f─âcut din fructul tigvei. (Atestat ├«n forma troc) Tu╚Ť─â al nostru, s─âracul, a stat toat─â via╚Ťa l├«ng─â trocul lui cu vin ╚Öi-a b─âut de ╚Öi-a ├«nnegrit beregata. DUMITRIU, N. I. 31. 4. Lad─â ├«n care curge f─âina m─âcinat─â la moar─â. ÔÖŽ Vas de lemn plin cu ap─â, ├«n care se ├«nv├«rte╚Öte tocila pentru a se umezi. ÔÇô Variante: tr├ęuc─â (POPA, V. 96, ╚śEZ. XXI 66) s. f., troc s. n.
TROC1 s. n. v. troac─â.
TROC2 s. n. (Ec. pol.) Schimb ├«n natur─â (obi╚Önuit ├«n comuna primitiv─â), constituind forma cea mai simpl─â a comer╚Ťului.
troácă s. f., g.-d. art. troácei; pl. troáce
troc (schimb în natură) s. n., pl. trócuri
troácă s. f., g.-d. art. troácei; pl. troáce
troc (ec. pol.) s. n., pl. tr├│curi
TROÁCĂ s. 1. v. adăpătoare. 2. (la pl.) v. boarfe.
TRO├üC─é s. v. carapace, lad─â, postav─â, t─ârt─âcu╚Ť─â, tigv─â, t├ólv, ╚Ťest.
TROC s. taftur. (Cu ~ul se strânge șaua pe cal.)
TROC s. (EC.) schimb în natură, (reg.) trampă.
TROC s.n. (Ec.) Schimb ├«n natur─â (obi╚Önuit ├«n comuna primitiv─â), constituind forma cea mai simpl─â a comer╚Ťului. [< fr. troc].
TROC s. n. schimb de produse ├«n natur─â, f─âr─â interven╚Ťia banilor. (< fr. troc)
tro├íc─â (-ce), s. f. ÔÇô 1. Albie, copaie, covat─â. ÔÇô 2. Lad─â ├«n care curge f─âina la moar─â. ÔÇô 3. (Trans.) Sabot, piedic─â de roat─â de car. ÔÇô 4. (Olt.) Tigv─â (Lagenaria vulgaris). ÔÇô Var. Olt., Trans. troc, Mold. treuc─â. Germ. Trog, prin intermediul s─âs. tr├┤ch, ╚Övabul Trucke (Diez, Gram., I, 129; Borcea 215; REW 8932; Candrea), cf. ceh. troky (Cihac, II, 421; Densusianu, Rom., XXXIII, 287). ÔÇô Der. trocar, s. m. (nume dat locuitorilor din suburbiile Bra╚Öovului, porecl─â dat─â ardelenilor de c─âtre locuitorii din Muntenia; Arg., poli╚Ťist), s-a explicat prin copaia ├«n care se v├«nd fructele (Lacea, ╚Üara B├«rsei, III, 234) sau printr-un anumit obicei (Candrea), dar se datoreaz─â mai degrab─â sensului de ÔÇ×animal care m─ân├«nc─â din troac─âÔÇŁ. Nu este clar─â eventuala leg─âtur─â a var. treuc─â cu teuc─â.
TRÉUCĂ ~ci f. Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care mănâncă sau beau animalele; troacă. /Orig. nec.
TROÁCĂ ~ce f. Vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică. /<germ. Trog
TROC ~uri n. Form─â simpl─â de comer╚Ť, const├ónd din schimbul ├«n natur─â, caracteristic─â economiei primitive. /<fr. troc
troac─â f. Tr. 1. albie ├«n care se d─â de m├óncare porcilor; 2. vasul de lemn plin cu ap─â ├«n care roata dela tocil─â, ├«nv├órtindu-se, se ud─â; 3. c─âp─ât├óiul cel mic al joag─ârului; 4. Bot. tidv─â; 5. unealt─â pe care se ├«mpletia g─âitanul (v. Trocari); 6. pl. catrafuse: unde vom ajunge m├óine cu troacele noastre? CAR. [Sas. TROK = nem╚Ť. TROG].
tr├ę┼şc─â, V. troac─â.
tro├íc─â (oa dift.) f., pl. e (d. troc 1). Covat─â, albie, copa─şe, postav─â (scobit─â dintrÔÇÖun trunch─ş or─ş f─âcut─â din sc├«ndur─ş) p. diferite uzur─ş (de pl─âm─âdit, de dat m├«ncare sa┼ş ap─â vitelor ╚Ö. a.). Carapace, ╚Ťest: broasc─â cu troac─â. Serbia. Tivd─â de ╚Ťinut ap─â. ÔÇô ├Än nord ╚Öi tre┼şc─â, pl. ─ş (germ. dial. trucke = truhe, sipet, mlat. trucca, d. lat. truncus, trunch─ş) ├«n sud ╚Öi te─şc─â, pl. ─ş. V. crep 1.
1) troc n., pl. ur─ş (sas. trok, germ. long. trog, de unde ╚Öi vfr. troc ╚Öi it. trusgo, truogolo, troc. V. troac─â). Trans. Munt. Mold. Covat─â, chers├«n, albie (de pl─âm─âdit, de dat m├«ncare vitelor, de sp─âlat rufele, de leg─ânat copii─ş): a ─şe╚Öit cu trocu s─â arunce l─âturile (─Čal. ╚śez. 30, 205, ╚Öi VR. 1928, 9, 207 ╚Öi 213). ÔÇô Augm. troc├ín, pl. e (╚śez. 30, 168). Dim. troc─â╚Ťic─â, pl. ele (Cov.).
2) troc n., pl. ur─ş (rus. trok). Arm. Chinga de deasupra, numit─â ╚Öi taftur ╚Öi ching─â de siguran╚Ť─â (o curea lat─â de 7-8 cm pus─â pe ╚Öa).
TROAC─é s. 1. ad─âp─âtoare, jgheab, uluc, (pop.) teic─â, (inv. ╚Öi reg.) scoc, (reg.) mold─â, v─âl─âu, (Bucov. ╚Öi Transilv.) hal─âu, (Munt. Olt. ╚Öi Ban.) piu─â. (~ pentru ad─âpatul vitelor.) 2. (la pl.) boarfe (pl.), bulendre (pl.), calabal├«c, catrafuse (pl.), ╚Ťoale (pl.), (reg.) bodroan╚Ťe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) d─ân─ânaie. (Ia-╚Ťi ~ ╚Öi pleac─â!)
troacă s. v. CARAPACE. LADĂ. POSTAVĂ. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.
TROC s. taftur. (Cu ~ se strînge șaua pe cal.)
TROC s. (reg.) trampă. (Schimbul tn natură se numește ~.)
troaca v. brâul.
tro├íc─â, troci, s.f. ÔÇô (reg.) 1. Cutie; ╚Öcotuie. Troac─â de mo╚Öini = cutie de chibrituri. 2. Recipient din lemn sau tabl─â ├«n care se d─â m├óncare la porci; albie; val─âu, hal─âu (ALRRM, 1971: 297). ÔÇô Din germ. dial. Trog, Trok ÔÇ×covat─â, copaieÔÇŁ (╚ś─âineanu; Diez, Borcea, Candrea, cf. DER; DEX).
tro├íc─â, troci, s.f. ÔÇô 1. Cutie; ╚Öcotuie. Troac─â de mo╚Öini = cutie de chibrituri. 2. Recipient din lemn sau tabl─â ├«n care se d─â m├óncare la porci; albie; val─âu, hal─âu (ALR 1971: 297). ÔÇô Din germ. dial. Trog.
a face troacă de porci expr. a ocărî, a mustra.
troace s. f. pl. catrafuse, calabalâc

Troc dex online | sinonim

Troc definitie

Intrare: troc
troc 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: troac─â
troac─â substantiv feminin
troc 2 pl. -e substantiv neutru
treuc─â substantiv feminin