troahnă definitie

10 definiții pentru troahnă

TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec.
TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec.
TROÁHNĂ s. f. (Învechit) Răceală, guturai. Eu zac de guturai... așa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit. CARAGIALE, O. VII 152. Pojarul... se ivește cu semne de troahnă. PISCUPESCU, O. 255. – Variantă: troácnă (DEMETRIUS, V. 120) s. f.
troáhnă (pop.) s. f., g.-d. art. troáhnei; pl. troáhne
troáhnă s. f., g.-d. art. troáhnei; pl. troáhne
TROÁHNĂ s. v. catar, coriză, febră tifoidă, gripă, guturai, răceală, rinită, tifos.
troáhnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).
troahnă f. Mold. Tr. răceală, un fel de influență. [Și trocnă (în Oltenia): origină necunoscută].
troáhnă și troánă f., pl. e (din ngr. vrăhnos, răgușeală). Pop. Guturaĭ. – În Mold. și rahnă? Și trohneală, pl. elĭ (Btș.). V. trohnit.
troahnă s. v. CATAR. CORIZĂ. FEBRĂ TIFOIDĂ. GRIPĂ. GUTURAI. RĂCEALĂ. RINITĂ. TIFOS.

troahnă dex

Intrare: troahnă
troahnă substantiv feminin