Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru trivialitate

TRIVIALIT├üTE, trivialit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este trivial; lips─â de pudoare, necuviin╚Ť─â, neru╚Öinare. ÔÖŽ Fapt─â, atitudine, vorb─â etc. trivial─â. [Pr.: -vi-a-] ÔÇô Din fr. trivialit├ę.
TRIVIALIT├üTE, trivialit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este trivial; lips─â de pudoare, necuviin╚Ť─â, neru╚Öinare. ÔÖŽ Fapt─â, atitudine, vorb─â etc. trivial─â. [Pr.: -vi-a-] ÔÇô Din fr. trivialit├ę.
TRIVIALIT├üTE, trivialit─â╚Ťi, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este trivial; vulgaritate, lips─â de gust. 2. Lips─â de pudoare (├«n vorbe sau ├«n fapte); necuviin╚Ť─â, neru╚Öinare.
trivialit├íte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. trivialitß║»╚Ťii; pl. trivialitß║»╚Ťi
trivialit├íte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialit─â╚Ťii; pl. trivialit─â╚Ťi
TRIVIALITÁTE s. v. obscenitate.
TRIVIALIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviin╚Ť─â, neru╚Öinare. ÔÖŽ Fapt─â, atitudine, vorb─â etc. trivial─â. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialit├ę].
TRIVIALIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ÔŚŐ fapt─â, atitudine, vorb─â etc. trivial─â. (< fr. trivialit├ę)
TRIVIALIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare trivial─â. /<fr. trivialit├ę
trivialitate f. 1. caracterul celor triviale; 2. vorbe, fapte triviale: a spune trivialit─â╚Ťi.
*trivialit├íte f. (d. trivial; fr. -it├ę). Caracteru de a fi trivial. Cugetare or─ş vorb─â trivial─â: a debita trivialit─â╚Ť─ş.
TRIVIALITATE s. imoralitate, impudoare, indecen╚Ť─â, necuviin╚Ť─â, neru╚Öinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licen╚Ť─â, licen╚Ťiozitate, (├«nv. ╚Öi pop.) mascara, m─âscar─â, m─âsc─âriciune, m─âsc─ârie, sc├«rn─âvie. (~ cuiva; un act de ~.)

Trivialitate dex online | sinonim

Trivialitate definitie

Intrare: trivialitate
trivialitate substantiv feminin
  • silabisire: -vi-a-