12 definiții pentru trivialitate
TRIVIALITÁTE, trivialități,
s. f. Însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [
Pr.: -vi-a-] – Din
fr. trivialité. TRIVIALITÁTE, trivialități,
s. f. Însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [
Pr.: -vi-a-] – Din
fr. trivialité. TRIVIALITÁTE, trivialități,
s. f. 1. Caracterul a ceea ce este trivial; vulgaritate, lipsă de gust.
2. Lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte); necuviință, nerușinare.
trivialitáte (-vi-a-)
s. f.,
g.-d. art. trivialitắții;
pl. trivialitắți
trivialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialității; pl. trivialități TRIVIALITÁTE s. v. obscenitate. TRIVIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialité].
TRIVIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ◊ faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. (< fr. trivialité)
TRIVIALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare trivială. /<fr. trivialité trivialitate f.
1. caracterul celor triviale;
2. vorbe, fapte triviale: a spune trivialități.
*trivialitáte f. (d. trivial; fr. -ité). Caracteru de a fi trivial. Cugetare orĭ vorbă trivială: a debita trivialitățĭ.
TRIVIALITATE s. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (~ cuiva; un act de ~.) Trivialitate dex online | sinonim
Trivialitate definitie
Intrare: trivialitate
trivialitate substantiv feminin