trivialitate definitie

12 definiții pentru trivialitate

TRIVIALITÁTE, trivialități, s. f. Însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialité.
TRIVIALITÁTE, trivialități, s. f. Însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialité.
TRIVIALITÁTE, trivialități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este trivial; vulgaritate, lipsă de gust. 2. Lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte); necuviință, nerușinare.
trivialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. trivialitắții; pl. trivialitắți
trivialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialității; pl. trivialități
TRIVIALITÁTE s. v. obscenitate.
TRIVIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialité].
TRIVIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ◊ faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. (< fr. trivialité)
TRIVIALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare trivială. /<fr. trivialité
trivialitate f. 1. caracterul celor triviale; 2. vorbe, fapte triviale: a spune trivialități.
*trivialitáte f. (d. trivial; fr. -ité). Caracteru de a fi trivial. Cugetare orĭ vorbă trivială: a debita trivialitățĭ.
TRIVIALITATE s. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (~ cuiva; un act de ~.)

trivialitate dex

Intrare: trivialitate
trivialitate substantiv feminin
  • silabisire: -vi-a-