triturare definitie

2 intrări

13 definiții pentru triturare

TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei. – V. tritura.
TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei. – V. tritura.
TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărîmița o substanță chimică în particule fine.
triturá (a ~) vb., ind. prez. 3 tritureáză
trituráre s. f., g.-d. art. triturắrii; pl. triturắri
triturá vb., ind. prez. 1 sg. trituréz, 3 sg. și pl. tritureáză
trituráre s. f., g.-d. art. triturării; pl. triturări
TRITURÁ vb. I. tr. A sfărâma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat.t. triturare].
TRITURÁRE s.f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire, pulverizare. [< tritura].
TRITURÁ vb. tr. a sfărâma, a zdrobi (o substanță, un medicament etc.) în particule foarte fine. (< fr. triturer, lat. triturare)
A TRITURÁ ~éz tranz. rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer

triturare dex

Intrare: tritura
tritura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: triturare
triturare substantiv feminin