Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru triturare

TRITUR├ü, triturez, vb. I. Tranz. A f─âr├ómi╚Ťa o substan╚Ť─â solid─â ├«n particule fine. ÔÇô Din fr. triturer, lat. triturare.
TRITUR├üRE, tritur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tritura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. tritura.
TRITUR├ü, triturez, vb. I. Tranz. A f─âr├ómi╚Ťa o substan╚Ť─â solid─â ├«n particule fine. ÔÇô Din fr. triturer, lat. triturare.
TRITUR├üRE, tritur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tritura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. tritura.
TRITUR├ü, triturez, vb. I. Tranz. A f─âr├«mi╚Ťa o substan╚Ť─â chimic─â ├«n particule fine.
triturá (a ~) vb., ind. prez. 3 tritureáză
trituráre s. f., g.-d. art. triturắrii; pl. triturắri
tritur├í vb., ind. prez. 1 sg. tritur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. triture├íz─â
trituráre s. f., g.-d. art. triturării; pl. triturări
TRITUR├ü vb. I. tr. A sf─âr├óma, a zdrobi o substan╚Ť─â chimic─â ├«n particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat.t. triturare].
TRITUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a tritura ╚Öi rezultatul ei; sf─âr├ómare, zdrobire, pulverizare. [< tritura].
TRITUR├ü vb. tr. a sf─âr├óma, a zdrobi (o substan╚Ť─â, un medicament etc.) ├«n particule foarte fine. (< fr. triturer, lat. triturare)
A TRITUR├ü ~├ęz tranz. rar (substan╚Ťe solide) A transforma ├«n particule fine; a preface ├«n pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer

Triturare dex online | sinonim

Triturare definitie

Intrare: tritura
tritura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: triturare
triturare substantiv feminin