tritura definitie

8 definiții pentru tritura

TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărîmița o substanță chimică în particule fine.
triturá (a ~) vb., ind. prez. 3 tritureáză
triturá vb., ind. prez. 1 sg. trituréz, 3 sg. și pl. tritureáză
TRITURÁ vb. I. tr. A sfărâma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat.t. triturare].
TRITURÁ vb. tr. a sfărâma, a zdrobi (o substanță, un medicament etc.) în particule foarte fine. (< fr. triturer, lat. triturare)
A TRITURÁ ~éz tranz. rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer

tritura dex

Intrare: tritura
tritura verb grupa I conjugarea a II-a