Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru triton

TRIT├ôN3, tritoni, s. m. (Fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alc─âtuit dintr-un proton ╚Öi doi neutroni. ÔÇô Din fr. triton.
TRIT├ôN1, tritoni, s. m. 1. Zeitate marin─â greac─â, ├«nchipuit─â cu bust de om ╚Öi cu coad─â de pe╚Öte. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu ├«nf─â╚Ťi╚Öarea unor mormoloci de broasc─â, av├ónd de obicei ├«n lungul spatelui o creast─â viu colorat─â (Triturus). [Acc. ╚Öi: tr├şton] ÔÇô Din fr. triton, lat. Triton, -onis.
TRIT├ôN2, tritonuri, s. n. (Muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. ÔÇô Din it. tritono, fr. triton.
TRIT├ôN1, tritoni, s. m. 1. Zeitate marin─â greac─â, ├«nchipuit─â cu bust de om ╚Öi cu coad─â de pe╚Öte. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu ├«nf─â╚Ťi╚Öarea unor mormoloci de broasc─â, av├ónd de obicei ├«n lungul spatelui o creast─â viu colorat─â (Triturus). [Acc. ╚Öi: tr├şton] ÔÇô Din fr. triton, lat. Triton, -onis.
TRIT├ôN3, tritoni, s. m. (Fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alc─âtuit dintr-un proton ╚Öi doi neutroni. ÔÇô Din fr. triton.
TRIT├ôN2, tritonuri, s. n. (Muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. ÔÇô Din it. tritono, fr. triton.
TRIT├ôN1, tritoni, s. m. 1. (Mitol.) Zeitate marin─â greac─â, ├«nchipuit─â cu bust de om ╚Öi cu coad─â de pe╚Öte. Alte grinzi... alc─âtuiesc casete, pe al c─âror c├«mp ad├«ncit s├«nt picta╚Ťi tritoni verzui. CAMIL PETRESCU, O. II 408. E carnavalul himeric al unei lumi de sirene, de tritoni, de nimfe. D. ZAMFIRESCU, la CADE. 2. Numele mai multor specii de amfibii, cu ├«nf─â╚Ťi╚Öarea unor mormoloci de broasc─â (Triton). La animalele cu organiza╚Ťia superioar─â, ca tritonii ╚Öi salamandrele, un membru t─âiat, nu smuls, se poate reface. MARINESCU, P. A. 44. ÔÖŽ Gen de molu╚Öte marine gasteropode.
TRITÓN2, tritonuri, s. n. (Muz.) Denumire a cvartei mărite, care cuprinde un interval de trei tonuri.
trit├│n1 (zeitate, animal, nucleu de tritiu) s. m., pl. trit├│ni
trit├│n2 (interval muzical) s. n., pl. trit├│nuri
trit├│n (zeitate, animal, nucleu al atomului de tritiu) s. m., pl. trit├│ni
trit├│n (interval muzical) s. n., pl. trit├│nuri
TRIT├ôN1 s.m. 1. Zeitate marin─â greac─â ├«nchipuit─â cu bust de om ╚Öi cu coad─â de pe╚Öte; (p. ext.) statuie reprezent├ónd aceast─â zeitate. 2. Batracian av├ónd ├«nf─â╚Ťi╚Öarea unui mormoloc de broasc─â; salamandr─â de ap─â. ÔÖŽ Gen de molu╚Öte marine gasteropode. [< lat., fr. triton].
TRITÓN2 s.m. Nucleu al atomului de tritiu. [Cf. fr., it. tritone, germ. Triton < trit(iu) + -on].
TRIT├ôN s.n. Denumire a cvartei m─ârite care cuprinde un interval de trei tonuri. [< fr. triton, cf. gr. tritonos < tri ÔÇô trei, tonos ÔÇô ton].
TRIT├ôN1 s. m. 1. zeitate marin─â greac─â cu bust de om ╚Öi coad─â de pe╚Öte. 2. batracian av├ónd ├«nf─â╚Ťi╚Öarea unui mormoloc de broasc─â; salamandr─â de ap─â. 3. molusc─â gasteropod─â marin─â, cu o cochilie conic─â, lung─â. (< lat., fr. triton, germ. Triton)
TRITÓN3 s. m. nucleu al atomului de tritiu dintr-un proton și doi neutroni. (< fr. triton)
TRITÓN2 s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micșorată. (< it. tritono, fr. triton)
TRITÓN2 ~i m. 1) (în mitologia greacă) Zeu marin cu chip de semiom-semipește. 2) zool. Batracian asemănător cu mormolocii de broască. /<lat. triton, ~onis, fr. triton
TRITÓN1 ~uri n. muz. Interval de cvartă mărită sau de cvintă micșorată, compus din trei tonuri. /<it. tritono, fr. triton
Triton m. Mit. zeu marin jumătate pește.
Triton 1. Divinitate marin─â, fiul lui Poseidon ╚Öi al Amphitritei. L─âca╚Öul lui Triton se afla ├«n fundul m─ârii, printre ale c─ârei valuri ├«nspumate zeul trecea adesea, dezl─ân╚Ťuind furtuni. 2. Denumire purtat─â de ├«nso╚Ťitorii lui Poseidon. Tritonii alc─âtuiau cortegiul zeului m─ârii ╚Öi erau ni╚Öte fiin╚Ťe fantastice cu ├«nf─â╚Ťi╚Ö─âri de oameni ╚Öi cu partea de jos a trupului terminat─â ├«n coad─â de pe╚Öte.
triton (< lat. tritonus din gr. ¤ä¤ü╬»¤ä╬┐╬Ż╬┐╬Ż), interval* ce con╚Ťine trei tonuri* ├«ntregi. Este ├«n egal─â m─âsur─â un interval natural* (se g─âse╚Öte de ex. pe treapta* I-a ├«ntr-un mod* de fa ╚Öi pe treapta a IV-a ├«ntr-un mod de do, respectiv ├«n tonalitatea (2) do major*) ╚Öi un interval alterat*, situa╚Ťie ├«n care se confund─â cu cvarta* m─ârit─â. De╚Öi ├«n sens strict prin t. se ├«n╚Ťelege numai cvart─â m─ârit─â, ├«ntr-un sens mai larg se accept─â ca fiind, sau av├ónd ├«n orice caz o ÔÇ×comportareÔÇŁ tritonic─â, ╚Öi cvinta* mic╚Öorat─â. Este singurul caz ├«n care (indiferent de sistemul (II) modal ╚Öi de determinarea acustic─â a intervalelor) dou─â intervale al─âturate ├«n gam─â*, av├ónd un pilon comun ╚Öi unul enarmonic (2), se confund─â (ex. do-fa diez/sol bemol/, ├«n care do este comun iar fa diez ╚Öi si bemol enarmonice). Acest caz a fost pus ├«n eviden╚Ť─â ├«n special de temperare*. Pu╚Ťin ├«nsemnata deosebire cantitativ─â ÔÇô am zice neglijabil─â ÔÇô stabilit─â ├«nc─â din antic. ├«ntre numitele intervale, ce se apropiau la limitele sistemului la cea mai mic─â distan╚Ť─â imaginabil─â (generarea pitagoreic─â a intervalelor sf├ór╚Öea, prin reduplicarea a 12 cvinte* peste 7 octave*, cu coma* pitagoreic─â: (2/312)/(1/77)= (219)/(312)= 524288/531441 = 0,986540), pare s─â fi fost ╚Öi practica acelei epoci ÔÇô ca ╚Öi pentru cea modern─â ÔÇô f─âr─â grave consecin╚Ťe (sau cum Aristoxenos acuzase deja ├«n virtutea concep╚Ťiei sale psihologiste avant la lettre). Mult mai atent observat─â ├«ns─â de un ev med. de orientare exclusiv pitagoreic─â, aceast─â deosebire a procurat, paradoxal, multe griji practicii de dinaintea temper─ârii. De aceea, punerea sub semnul identit─â╚Ťii a celor dou─â intervale situate la extremit─â╚Ťile ÔÇ×necoincidenteÔÇŁ ale cercului cvintelor* (fa-do-sol-re-la-mi-si-fa diez ╚Öi, respectiv fa-si bemol-mi bemol-la bemol-re bemol-sol bemol) a g─âsit un consens unanim ├«n momentul temper─ârii egale, chiar dac─â scrierea continua s─â se cantoneze ├«n fundamentele ei pitagoreice. Prin toate acestea, marc├ónd o zon─â neutr─â ├«ntre diatonie* ╚Öi cromatism*, t. a constituit permanent o constant─â structural─â, un cadru referen╚Ťial comparabil doar cu acela al octavei, ├«n toate sistemele muzicale. Cvarta m─ârit─â pitagoreic─â are valoarea 512:729 iar valoarea ei ├«n sistemul natural este 32:45; cvinta mic╚Öorat─â pitagoreic─â are valoarea 729: 1024 iar ├«n sistemul natural este este 45:64. Ceva mai mic dec├ót cvinta mic╚Öorat─â pitagoreic─â este al 11-lea armonic (v. armonice, sunete), ob╚Ťinut la unele instr. de suflat naturale (ex. la bucium* sau la Alphorn*). Prin temperare, t. devine jum─âtatea exact─â a octavei (fa diez = sol bemol: 6-12 din octav─â), contribuind astfel la ├«nchiderea cercului cvintelor (├«n locul succesiunii, teoretic nesf├ór╚Öite, a cvintelor, o suprapunere a extremelor ├«n chiar punctul ÔÇ×tritonicÔÇŁ). ÔÖŽ ├Än antic. elin─â, constituirea armoniilor (II) din dou─â tetracorduri* identice (├«n fapt, tetracorduri dorice) excludea de la sine apari╚Ťia unei rela╚Ťii tritonice raportat─â la pilonii tetracordali. Tratatele din epoca organum*-ului (Hermannus Contractus, Musica Enchiriadis, ├«n care apare pentru prima dat─â numele de t.) ├«mpart de asemenea ÔÇ×scaraÔÇŁ prin tetracorduri, viz├ónd evitarea t. Interzicerea categoric─â a t. (Mi contra Fa, diabolus in musica), se petrece ├«n cadrul exclusiv diatonic al solmiza╚Ťiei*, cu o asemenea vehemen╚Ť─â ├«nc├ót va influen╚Ťa teoria modurilor (I, 3) p├ón─â ├«n ev. med. t├órziu; astfel, modul al 5-lea (fa) va fi ÔÇ×corectatÔÇŁ printr-un b molle (v. b; musica ficta) iar repercussa* modului pe mi va fi do ╚Öi nu si (un procedeu similar poate fi semnalat ╚Öi ├«n leg─âtur─â cu unele ehuri*, desigur, mai mult sub ├«nr├óurirea prestigioasei mo╚Öteniri eline, chiar dac─â ÔÇô dup─â unii autori ÔÇô t├órziu ÔÇ×aliniat─âÔÇŁ teoriei muzicii bizantine*). Contrapunctul strict ╚Öi chiar predarea armoniei (III, 2) au men╚Ťinut interdic╚Ťia tritonic─â. ÔÖŽ Practica artistic─â a neglijat uneori, involuntar sau deliberat, consemnul scolastic, din necesitatea ad├óncirii sensurilor textului literar sau urm├ónd uneori concep╚Ťii proprii manierismului* (cf. ÔÇ×arta cromatic─â secret─âÔÇŁ [Lowinsky] a madrigali╚Ötilor it.; v. ╚Öi musica reservata (1)). Barocul* germ. a exploatat ├«n mod expres, ├«n cadrul codului de figuri (2) retorice, tocmai rela╚Ťiile tritonice (relationes non harmonicae). Prelu├ónd unele laturi baroce ale expresiei (moartea, mila, poc─âin╚Ťa) romantismul* le converte╚Öte, prin acela╚Öi t., ├«n expresie a misterului, demonicului, groazei (la Weber, Berlioz, Meyerbeer, Listz, Wagner, Franck, Musorgksi ╚Ö.a., dar prezent─â ├«nc─â la Mozart ÔÇô Don Giovanni ÔÇô ╚Öi la Beethoven ÔÇô Fidelio, ca ╚Öi ├«n numeroase pagini instr. ╚Öi simf.). ÔÖŽ Se consider─â c─â ├«ncastrarea t. ├«n acordul* de septim─â* de dominant─â constituie o licen╚Ť─â ├«n cadrul armoniei tonal-func╚Ťionale; ├«n realitate, licen╚Ťa aceasta este de minim─â importan╚Ť─â, at├óta timp c├ót ea este rezultatul precump─ânitor al accentu─ârii caracterului dominantic al func╚Ťiilor (1) tonale. Cu mult mai pregnant─â este utilizarea, de la Monteverdi la Wagner ╚Öi de la Bach la Skriabin, a acordului mic╚Öorat, ca element de sine st─ât─âtor ╚Öi neraportat deci la func╚Ťia de D (considerarea acordului mic╚Öorat ca fiind un rudiment de D este prezum╚Ťioas─â, ├«n afara acelor cazuri, se-n╚Ťelege, ├«n care el v─âde╚Öte efectiv o dubl─â func╚Ťie sau, mai cur├ónd, una tranzitiv─â). Prin situa╚Ťia sa de autonomie, el instaureaz─â un climat atonal* [a se vedea frecventele ÔÇ×lan╚ŤuriÔÇŁ de acorduri mic╚Öorate ├«n muzica lui Bach, secondate sau nu de ostinato*-uri sau de pedale (2)]. ╚śase acorduri mic╚Öorate ÔÇ×acoper─âÔÇŁ totalul cromatic (cu repetarea principalelor componente ale acordului ├«n care fa diez este enarmonic cu sol bemol ÔÇô singurele sunete care nu au o tripl─â grafie), dispuse fiind pe un desen melodic cromatic de passus duriusculus*, ceea ce confirm─â, o dat─â ├«n plus, intima ├«nrudire dintre aceste relationes non harmonicae. Ad─âugarea unei septime mic╚Öorate la amintita forma╚Ťie ÔÇô ├«n fond, formula cea mai frecvent ├«nt├ólnit─â ÔÇô reduce repet─ârile sunetelor ╚Öi concentreaz─â cele 12 sunete cromatice ├«n numai trei acorduri dintre care al doilea accept─â axa de simetrie tritonic─â. ├Ämp─âr╚Ťirea octavei prin intermediul t. este de o deosebit─â importan╚Ť─â pentru structurarea seriei*, prin evitarea reperelor octaviante ╚Öi ob╚Ťinerea simetriilor* interioare. ÔÖŽ Descoperirea modurilor (I, 5) ÔÇ×tritoniceÔÇŁ ca realit─â╚Ťi muzicale ce nu ╚Ťin seama de interdic╚Ťiile scolastice (ca de pild─â ├«n lidicul caracteristic Bihorului) a constituit un impuls pentru integrarea acestora ├«n compozi╚Ťia cult─â. Al─âturi de t. modal, un model al acestor formul─âri l-a constituit f─âr─â ├«ndoial─â gama hexatonic─â* a impresioni╚Ötilor, ├«n care t. apare pe de o parte cu rol constructiv iar pe de alta cu rol expansiv. Pentru Bart├│k, t. este punctul de ├«nt├ólnire al mai multor principii constructive: intona╚Ťii (1, 2) orizontal-melodice cu caracter lidic sau hexatonic; acorduri cu structuri tritonice par╚Ťiale sau totale; leg─âturi ├«ntre teme* ╚Öi p─âr╚Ťi de ciclu* pe baza t.; structuri bi-modale (-tonale) (v. polimodalism) prin t.; gruparea ÔÇ×sistemului s─âu de moduri complementare ╚Öi a cromaticiiÔÇŁ (G. Firca) ├«n jurul unei axe ÔÇ×polareÔÇŁ (Lendvay) tritonice. Modul (I, 9) bartokian (eronat numit ÔÇ×mod acusticÔÇŁ) ╚Öi r─âsturnarea acestuia ├«╚Öi dezv─âluie complementaritatea fa╚Ť─â de o ax─â de simetrie, aceea╚Öi ax─â func╚Ťion├ónd ╚Öi ├«n cazul modului (I, 8) al doilea a lui Messiaen. ├Än timp ce axa ├«mparte modurile complementare ale lui Bart├│k asimetric, le ├«mparte pe cele ale lui Messiaen perfect simetric. Primele moduri, par╚Ťial simetrice, sunt ╚Öi par╚Ťial func╚Ťionale (fiind construite pe dou─â tetracorduri obi╚Önuite ÔÇô lidic ╚Öi minor), iar celelalte, deplin simetrice, sunt nefunc╚Ťionale. Se desprinde de aici un principiu cu efecte largi ├«n orbita muzicii de dinaintea, de dup─â ╚Öi, par╚Ťial,din afara tonalit─â╚Ťii (1) major*-minore*. Cu c├ót o structur─â const─â din acelea╚Öi elemente ori unele asem─ân─âtoare (o pereche de cel pu╚Ťin dou─â elemente altern├ónd strict periodic), cu at├ót este aceasta mai nefunc╚Ťional─â ╚Öi se supune unei ordini geometric-constructive. Aceasta face ca ╚Öirul dodecafonic s─â fie ob╚Ťinut prin mai pu╚Ťine opera╚Ťii dec├ót prin manevrarea structurilor heptatonice diatonice (acordul mic╚Öorat are trei transpozi╚Ťii*, gama hexatonic─â dou─â, modul al doilea al lui Messiaen trei, modul lui Bart├│k nou─â...). Modalit─â╚Ťile constructive ale t. au interesat, a╚Öadar, ├«ndeaproape componistica modern─â, ├«ntr-un context ├«n care ╚Öi ├«n alte domenii v─âdeau tendin╚Ťe constructiviste similare. Astfel, ├«n teoria artelor plastice, un Paul Klee se preocup─â de combinarea unor ÔÇ×elemente de baz─âÔÇŁ ├«n virtutea repet─ârii ÔÇ×ritmiceÔÇŁ a aceleia╚Öi unit─â╚Ťi. Transfer├ónd formula 1 + 1 + 1 + 1 etc. propus─â de Klee, la domeniul muzicalului, se constat─â posibila ei aplicare la scara cromatic─â, la gama hexatonal─â ╚Öi la acordul mic╚Öorat (unitatea fiind pe r├ónd: semitonul, tonul ╚Öi ter╚Ťa mic─â). Dac─â se consider─â tonul ├«ntreg ca ca rezult├ónd, printr-o opera╚Ťie asociativ─â (1 + 1), din cele dou─â unit─â╚Ťi (semitonurile) ╚Öi se alterneaz─â cu unitatea (1), se ob╚Ťine modul lui Messiaen. Acest mod corespunde unei alte formule stabilite de c─âtre Klee: 1 + (1 + 1) + 1 + (1 + 1) + 1 + (1 + 1) + 1 + (1 + 1). ╚śi ├«n demersurile muzicale ale momentului t. se bucur─â de un interes similar. ├Än timp ce pentru Hindemith, ├«n virtutea concep╚Ťiei sale privind ierarhizarea intervalelor, t. este lipsit de for╚Ť─â melodic─â ╚Öi armonic─â, pentru Sch├Ânberg el de╚Ťine, ├«ntr-un sens ├«nc─â func╚Ťional, un loc mediator ├«ntre vechile ╚Öi noile sisteme (├«n a sa Harmoneilehre Sch├Ânberg postuleaz─â aproape profetic leg─âtura acordului de septim─â mic╚Öorat─â cu ceea ce avea s─â devin─â mai t├órziu al doilea al lui Messiaen, cf. pp. 440-441). O schem─â, alc─âtuit─â pe temeiul mereu eficientului ciclu al cvintelor, demonstreaz─â solidaritatea noilor elemente tritonice cu mai vechile sale ├«nf─â╚Ťi╚Ö─âri ╚Öi implic─âri ├«n structura muzicii. Sunt elemente care, preluate ├«n parte din arsenalul epocilor trecute, confrunt─â capacitatea speculativ─â a spiritului uman cu mereu alte reguli constructive, ╚Ötiut fiind c─â fiecare dintre aceste epoci are propriul s─âu ideal constructiv, propune o nou─â ordonare a elementelor muzicale. T. a avut, ├«n aceast─â lumin─â, o prezen╚Ť─â mereu activ─â, uneori determinant─â, ├«n momentele schimb─ârilor esen╚Ťiale de sistem.
Triton, (în mitologia greacă) zeul vuietului mării.

Triton dex online | sinonim

Triton definitie

Intrare: triton (pl. -i)
triton pl. -i substantiv masculin
Intrare: triton (muz.; -uri)
triton muz.; -uri substantiv neutru
Intrare: Triton
Triton