tritiu definitie

6 definiții pentru tritiu

TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.
TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.
trítiu [tiu pron. tiu] s. n., art. trítiul; simb. T
trítiu s. n. [-tiu pron. -tiu], art. trítiul; simb. T
TRÍTIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton și doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].
TRÍTIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton și doi neutroni, prin reacții nucleare. (< fr. tritium)

tritiu dex

Intrare: tritiu
tritiu substantiv neutru
  • pronunție: -tiu pr. -tĭu