Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru tritiu

TR├ŹTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu num─âr de mas─â 3, instabil, folosit ├«n fizica nuclear─â. ÔÇô Din fr. tritium.
TR├ŹTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu num─âr de mas─â 3, instabil, folosit ├«n fizica nuclear─â. ÔÇô Din fr. tritium.
tr├ştiu [tiu pron. tiu] s. n., art. tr├ştiul; simb. T
tr├ştiu s. n. [-tiu pron. -tiu], art. tr├ştiul; simb. T
TR├ŹTIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton ╚Öi doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].
TR├ŹTIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton ╚Öi doi neutroni, prin reac╚Ťii nucleare. (< fr. tritium)

Tritiu dex online | sinonim

Tritiu definitie

Intrare: tritiu
tritiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -tiu pr. -t─şu