Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru triste╚Ťe

TRIST├ë╚ÜE, triste╚Ťi, s. f. Starea sufleteasc─â ap─âs─âtoare; m├óhnire, am─âr─âciune; p. ext. regret. ÔÇô Trist + suf. -e╚Ťe (dup─â fr. tristesse, it. tristezza).
TRIST├ë╚ÜE, triste╚Ťi, s. f. Starea sufleteasc─â ap─âs─âtoare; m├óhnire, am─âr─âciune; p. ext. regret. ÔÇô Trist + suf. -e╚Ťe (dup─â fr. tristesse, it. tristezza).
TRIST├ë╚ÜE, triste╚Ťi, s. f. (╚śi ├«n forma triste╚Ť─â) Stare de spirit ap─âs─âtoare; m├«hnire, am─âr─âciune. Sur├«d cu o Triste╚Ťe de moarte ├«n suflet. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. La voi s├«nt triste╚Ťi grele, iar eu, ├«n mijlocul acestor catastrofe, s├«nt absorbit─â numai de acest sentiment nou. C. PETRESCU, ├Ä. II 68. Treci, l─âs├«nd ├«n urm─â, la r─âsp├«ntii mute, Umbre solitare ╚Öi necunoscute, Treci, duc├«nd o parte din triste╚Ťea lor. TOP├ÄRCEANU, B. 13. ÔÖŽ P─ârere de r─âu, regret. Azi nici m─âcar ├«mi pare r─âu C─â trec cu mult mai rar, C─â cu triste╚Ť─â capul t─âu Se-ntoarce ├«n zadar. EMINESCU, O. I 192. ÔÇô Variant─â: trist├ę╚Ť─â s. f.
trist├ę╚Ťe s. f., art. trist├ę╚Ťea, g.-d. art. trist├ę╚Ťii; pl. trist├ę╚Ťi
trist├ę╚Ťe s. f., art. trist├ę╚Ťea, g.-d. art. trist├ę╚Ťii; pl. trist├ę╚Ťi
TRISTÉȚE s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)
Triste╚Ťe Ôëá bucurie, veselie, voio╚Öie
TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza)
TRIST├ë╚ÜE triste╚Ťi f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. triste╚Ťii] /trist + suf. -e╚Ťe
*trist├ę╚Ť─â f., pl. ─ş (fr. tristesse, it. tristezza, lat. trist─ştia). ├Äntristare: triste╚Ťa unu─ş bolnav. Melancolie: triste╚Ťa toamne─ş.
TRISTEȚE s. 1. amărăciune, întristare, mîhnire, necaz, supărare, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. întristare, mîhnire, posomoreală, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ privirii.) 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)
TRISTE╚ÜE. Subst. Triste╚Ťe, ├«ntristare, sup─ârare, m├«hnire, m├«hniciune (├«nv.), am─âr─âciune, amar (fig.), am─âr├«re (rar), dezolare, mohor├«re (fig.), mohoreal─â, ├«nnorare (fig.), posomor├«re, posomoreal─â, ur├«t, indispozi╚Ťie; dor, alean (pop.), melancolie, nostalgie; jale, durere, ├«ndurerare, necaz, vai ╚Öi amar, nefericire, nenorocire; chin, chinuire, chinuial─â (rar), suferin╚Ť─â, suferire (├«nv.). Deprimare, depresiune (fig.), stare depresiv─â, demoralizare, demoraliza╚Ťie (├«nv.), descurajare; desperare, despera╚Ťie (├«nv.), dezn─âdejde (rar), dezn─âd─âjduire. Nelini╚Öte, angoas─â (livr.), anxietate, neurastenie, ipohondrie. Plictiseal─â, plictis (├«nv. ╚Öi fam.), apatie, indiferen╚Ť─â, splin (spleen). T├«nguire, t├«nguit, t├«nguial─â, jeluire, jeluit. Lacrimi, pl├«ns, pl├«nset, pl├«nsoare, lamenta╚Ťie, v─âic─âreal─â (pop. ╚Öi fam.), v─âitare, vaiet, v─âit─âtur─â. Valea pl├«ngerii (a lacrimilor). ╚Üristimanie (rar), Tristiman (rar), ipohondru; nefericit. Adj. Trist, ├«ntristat, sup─ârat, sup─âr─âcios (rar), m├«hnit, m├«hnicios (rar), am─âr├«t, amar, ab─âtut, mohor├«t, ├«nnorat (fig.), plouat (fig.), posomor├«t, posac, moroc─ânos, indispus, prost dispus, ├«ntunecat (fig.), ├«ntunecos (fig.), dos─âdit (├«nv. ╚Öi pop. ), sumbru; melancolic, nostalgic, elegiac; ├«ndurerat, nec─âjit, nefericit, nenorocit; neconsolat, neconsolabil, nem├«ng├«iat, chinuit, suferitor (rar). Deprimat, descurajat, demoralizat, dezolat, desperat, dezn─âd─âjduit. Nelini╚Ötit anxios, ├«ngrijorat; depresiv, ipohondru. Plictisit, apatic, indiferent. T├«nguitor, t├«nguios, t├«nguibil, jalnic, jeluit (pop.), plin de jale; pl├«ng─âtor, pl├«ng─âre╚Ť, pl├«ngocios, v─âit─âtor (rar), v─âit─âre╚Ť (rar). Funebru, sinistru, funest, lugubru, macabru. ├Äntrist─âtor, deprimant, dezolant (livr.), dezolator (rar), m├«hnitor (rar), ap─âs─âtor, descurajant, descurajator, demoralizant. Vb. A fi trist, a fi ├«ntristat, a fi cople╚Öit de triste╚Ťe, a fi sup─ârat (mihnit, am─âr├«t, posomorit), a fi r─âu (prost) dispus, a fi indispus, a fi ab─âtut, a se scula cu dosul (fundul) ├«n sus, a sta sup─ârat, a sta dr├«mboi, a fi (a sta, a ╚Öedea, a umbla) ca o curc─â plouat─â, a nu-i arde (cuiva) de glum─â, a nu-i fi (cuiva) boii acas─â, a i se ├«neca cor─âbiile, a nu fi ├«n apele lui, a nu fi ├«n toate apele, a-l durea (pe cineva) inima (sufletul), a-i fi (cuiva) inima grea, a-i s├«ngera (cuiva) inima, a pl├«nge ╚Öi p─âm├«ntul sub el. A suferi, a se chinui, a ├«ndura, a suporta, a-╚Öi ├«nghi╚Ťi amarul, a duce dorul, a suferi de dor, a-i fi dor de..., a t├«nji. A se plictisi, a-i fi (cuiva) ur├«t, a muri de plictiseal─â. A pl├«nge, a v─ârsa lacrimi, a se t├«ngui, a se jeli, a se v─âita, a se v─âic─âri (pop. ╚Öi fam.), a se v─âiera (reg.), a se lamenta. A se ├«ntrista, a se sup─âra, a se m├«hni, a se am─âr├« (fig.), a se posomor├«, a se indispune, a-╚Öi strica buna dispozi╚Ťie, a se ├«ntuneca (fig.), a se ├«nnegura (fig.), a se ├«nnora (fig.), a-╚Öi pune ceva la inim─â, a r─âm├«ne cu inima fript─â; a se descuraja, a se demoraliza; a despera, a dezn─âd─âjdui, a(-╚Öi) pierde n─âdejdea. A ├«ntrista, a sup─âra, a m├«hni, a am─âr├«, a dezola (livr.), a deprima, a nec─âji, a chinui, a strica cuiva inima, a ├«ndurera, a neferici, a nenoroci; a demoraliza, a descuraja. Adv. Cu triste╚Ťe, cu durere, cu m├«hnire, cu jale, cu am─âr─âciune; cu lacrimi de s├«nge; cu nasul ├«n jos, cu inima ca p─âm├«ntul. V. boal─â, consolare, dezn─âdejde, lamentare, necaz, nefericire, nelini╚Öte, nepl─âcere, pesimism, plictiseal─â, pl├«ns, regret, singur─âtate, sup─ârare, temperament.

Triste╚Ťe dex online | sinonim

Triste╚Ťe definitie

Intrare: triste╚Ťe
triste╚Ťe 2 pl. -e substantiv feminin
triste╚Ťe 1 pl. -i substantiv feminin