Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru trist

TRIST, -─é, tri╚Öti, -ste, adj. 1. (Despre oameni) Sup─ârat, m├óhnit, am─âr├ót, ab─âtut; melancolic. ÔÖŽ (Despre ochi, manifest─âri ale oamenilor, sunete etc.) Care exprim─â triste╚Ťe, melancolie. ÔÖŽ (Despre lucruri, st─âri sau fapte care ╚Ťin de natura sau de via╚Ťa omului) Plin de triste╚Ťe. 2. Care provoac─â triste╚Ťe, sup─ârare, care ├«ntristeaz─â; dureros. ÔÖŽ Care sugereaz─â, evoc─â triste╚Ťe; deprimant, dezolant. ÔÇô Lat. tristis.
TR├ŹST, -─é, tri╚Öti, -ste, adj. 1. (Despre oameni) Sup─ârat, m├óhnit, am─âr├ót, ab─âtut; melancolic. ÔÖŽ (Despre ochi, manifest─âri ale oamenilor, sunete etc.) Care exprim─â triste╚Ťe, melancolie. ÔÖŽ (Despre lucruri, st─âri sau fapte care ╚Ťin de natura sau de via╚Ťa omului) Plin de triste╚Ťe. 2. Care provoac─â triste╚Ťe, sup─ârare, care ├«ntristeaz─â; dureros. ÔÖŽ Care sugereaz─â, evoc─â triste╚Ťe; deprimant, dezolant. ÔÇô Lat. tristis.
TRIST, -─é, tri╚Öti, -ste, adj. (├Än opozi╚Ťie cu vesel) 1. (Despre oameni) Sup─ârat, m├«hnit, ab─âtut. Aide, nu mai fi trist─â, c─â nu-╚Ťi ╚Öade bine! REBREANU, R. II 121. De la o vreme ├«ncoace ├«ns─â, nu ╚Ötiu ce avea, c─â era tot gale╚Ö, trist ╚Öi dus pe g├«nduri. ISPIRESCU, L. 2. V├«ntul ╚Öuier─â prin hornuri r─âsp├«ndind ├«nfiorare... Omul, trist, cade pe g├«nduri ╚Öi s-apropie de foc. ALECSANDRI, P. A. 112. ÔŚŐ (├Än personific─âri) Se ├«ntreab─â trist izvorul: Unde mi-i cr─âiasa oare? EMINESCU, O. I 122. Iarna trist─â, iarna rece, Vars─â lacrimi lungi ╚Öiroaie. ALECSANDRI, P. A. 189. ÔÖŽ (Despre ochii, z├«mbetul, fa╚Ťa omului) Care exprim─â triste╚Ťe. G├«rbov la patruzeci de ani, cu ochii tri╚Öti, alba╚Ötri, duce de mul╚Ťi ani via╚Ť─â f─âr─â bucurii. SADOVEANU, O. VII 364. Un z├«mbet trist ╚Öi sf├«nt Pe buzele-i lipite. EMINESCU, O. I 88. (Adverbial) Se apropie mai mult, ├«╚Öi m├«ng├«ie b─ârbia ras─â ╚Öi ne prive╚Öte cu ochii mari, care sticlesc trist pe fa╚Ťa-i n─âc─âjit─â. SADOVEANU, O. VII 199. ╚śi prive╚Öte trist la casa ╚Öeihului Edebali. EMINESCU, O. I 144. ÔÖŽ (Despre glasul sau c├«ntecul omului, p. ext. despre alte sunete) T├«nguitor, jalnic. Valuri de frunze treceau, te ├«nfiorau cu fo╚Önetul lor trist. SADOVEANU, O. I 331. ╚śi bl├«nde, triste glasuri din vuiet se desfac. EMINESCU, O. I 96. Aude triste ╚Öoapte ╚ś-un glas jalnic suspin├«nd. ALECSANDRI, P. I 13. ÔŚŐ (Adverbial) El st─â pe tron, ╚Öi l├«ng─â el, Ce trist cr─âiasa pl├«nge! CO╚śBUC, P. I 70. ÔÖŽ (Despre lucruri, st─âri sau fapte care ╚Ťin de natura sau de via╚Ťa omului) Plin de triste╚Ťe. S├«nt p─âtrun╚Öi de negre ╚Öi triste cuget─âri. MACEDONSKI, O. I 245. Copil─âria mea a fost trist─â, a╚Öa de trist─â, c─â n-a╚Ö vrea s-o mai tr─âiesc aievea. VLAHU╚Ü─é, O. A. 423. C-o bucurie trist─â te ╚Ťin acum ├«n bra╚Ťe. EMINESCU, O. IV 39. 2. Fig. Care provoac─â triste╚Ťe, sup─ârare, care ├«ntristeaz─â; dureros. Primea ├«mp─âratul de la so╚Ťia-sa urm─âtoarea trist─â veste. CARAGIALE, O. III 92. Asta e o lung─â ╚Öi trist─â istorie. NEGRUZZI, S. I 43. Nu te, maic─â, sup─âra, Trist─â veste de-i afla. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 497. ÔÖŽ Care sugereaz─â, evoc─â triste╚Ťea; deprimant, dezolant. Veni ├«nserarea limpede, f─âr─â nici un nour, trist─â pe c├«mpii singuratice. SADOVEANU, O. I 517. Era o sear─â trist─â cum s├«nt at├«tea seri. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. Vesela verde c├«mpie acu-i trist─â, ve╚Ötejit─â. ALECSANDRI, P. III 7. ÔŚŐ (Substantivat, n., ├«n construc╚Ťie cu verbul ┬źa fi┬╗) Afar─â e trist ca ╚Öi-n cas─â, Plou─â, plou─â. MACEDONSKI, O. I 157.
trist adj. m., pl. tri╚Öti; f. tr├şst─â, pl. tr├şste
trist adj. m., pl. tri╚Öti, f. sg. tr├şst─â, pl. tr├şste
TRIST adj. 1. v. sup─ârat. 2. v. posomor├ót. 3. v. melancolic. 4. duios, ├«ndurerat, ├«ntristat. (Se confesa cu glas ~.) 5. v. t├ónguitor. 6. t├ónguios, t├ónguitor. (O doin─â ~.) 7. duios, dureros, jalnic. (O roman╚Ť─â ~.) 8. v. elegiac. 9. v. nenorocit. 10. v. ├«ntrist─âtor. 11. v. dezolant. 12. melancolic, posomor├ót. (O noapte ~.)
Trist Ôëá bucuros, vesel, voios
trist (-t─â), adj. ÔÇô Sup─ârat, nec─âjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pu╚Öcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat ├«n seam─â pierderea cuv├«ntului ├«n dialecte; ╚Öi ├«n rom. circula╚Ťia popular─â pare limitat─â. Apare din sec. XVI. ÔÇô Der. triste╚Ťe (var. triste╚Ť─â), s. f. (am─âr─âciune, m├«hnire, ├«ngrijorare), dup─â it. tristezza, fr. tristesse; ├«ntrista, vb. (a m├«hni, a sup─âra), dup─â fr. attrister; ├«ntrist─âciune, s. f. (Bucov., suferin╚Ť─â, m├«hnire); ├«ntrist─âtor, adj. (care m├«hne╚Öte). ÔÇô Din rom. provine s─âs. trist.
TRIST ~st─â (~╚Öti, ~ste) ╚Öi adverbial 1) (despre persoane) Care este ├«ntr-o stare sufleteasc─â ap─âs─âtoare; m├óhnit; am─âr├ót. 2) (despre fa╚Ť─â, ochi, z├ómbete etc.) Care v─âde╚Öte o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etc.) Care evoc─â sau sugereaz─â o asemenea stare de spirit. Veste ~st─â. /<lat. tristis
trist a. 1. turburat de durere intern─â, m├óhnit: suflet trist; 2. melancolic: g├ónduri triste; 3. care ├«nsufl─â ├«ntristare: ceremonie trist─â; 4. nenorocit, funest: a avea un sf├ór╚Öit trist; 5. penibil, plicticos: viea╚Ť─â trist─â; 6. ├«ntunecat ╚Öi ploios: vreme trist─â (= fr. triste).
trist, -─â adj. (lat. pop. tristus, cl. tr├«stis; it. tristo, pv. cat. trist, fr. triste. V. ├«ntristat). F─âr─â veselie, f─âr─â bucurie, ├«ntristat: tristu ├«mblu (Ps. P.), un om trist. Melancolic: caracter trist. Care insufl─â ├«ntristare: zidur─ş triste. Jalnic, nenorocit, funest: a avea un sf├«r╚Öit trist. ├Äntunecat, posomor├«t: o zi trist─â. Penibil: a avut trista misiune de a-─ş anun╚Ťa moartea. Adv. ├Än mod trist.
TRIST adj. 1. ab─âtut, am─âr├«t, deprimat, descurajat, indispus, ├«ndurerat, ├«ntristat, m├«hnit, nec─âjit, sup─ârat, (pop.) obidit, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rbit, sup─âr─âcios, (├«nv.) dos─âdit, ponosit, pric─âjit, (fig.) c─âtr─ânit, pleo╚Ötit, plouat. (E tare ~ de vestea primit─â.) 2. ├«ntristat, m├«hnit, posomor├«t, (fig.) ├«nnegurat, ├«nnorat, ├«ntunecat, mohor├«t. (O fa╚Ť─â ~.) 3. melancolic, (├«nv.) melanholicos. (Privire ~.) 4. duios, ├«ndurerat, ├«ntristat. (Se confesa cu glas ~.) 5. jalnic, pl├«ng─âre╚Ť, pl├«ng─âtor, sc├«ncit, t├«nguitor, (rar) sc├«ncitor. (C├«nta cu glas ~.) 6. t├«nguios, t├«nguitor. (O doin─â ~.) 7. duios, dureros, jalnic. (O roman╚Ť─â ~.) 8. elegiac, melancolic. (Poezie cu caracter ~.) 9. dureros, jalnic, nenorocit, (├«nv. ╚Öi reg.) milos. (├Änt├«mplare ~.) 10. dureros, ├«ntrist─âtor. (O situa╚Ťie ~.) 11. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohor├«t, posomor├«t, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 12. melancolic, posomor├«t. (O noapte ~.)
lab─â trist─â expr. (vulg., peior., glum.) individ, persoan─â.

Trist dex online | sinonim

Trist definitie

Intrare: trist
trist adjectiv