12 definiții pentru tripotaj
TRIPOTÁJ, tripotaje,
s. n. Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [
Pl. și: tripotajuri] – Din
fr. tripotage. TRIPOTÁJ, tripotaje,
s. n. (
Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [
Pl. și: tripotájuri] – Din
fr. tripotage. TRIPOTÁJ, tripotaje și tripotajuri,
s. n. Afacere urîtă, murdară, necinstită. Tripotajuri... de bursă. CARAGIALE, M. 42.
tripotáj s. n.,
pl. tripotáje
tripotáj s. n., pl. tripotáje TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.
TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)
TRIPOTÁJ ~e n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /<fr. tripotage tripotaj n. intrigi josnice, bârfiri nedemne.
*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.
tripotaj s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE. Tripotaj dex online | sinonim
Tripotaj definitie
Intrare: tripotaj (pl. -e)
tripotaj pl. -e substantiv neutru
Intrare: tripotaj (pl. -uri)