TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotajuri] – Din fr. tripotage.

TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.

TRIPOTÁJ, tripotaje și tripotajuri, s. n. Afacere urîtă, murdară, necinstită. Tripotajuri... de bursă. CARAGIALE, M. 42.

tripotáj s. n., pl. tripotáje

tripotáj s. n., pl. tripotáje

TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].

TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)

TRIPOTÁJ ~e n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /<fr. tripotage

tripotaj n. intrigi josnice, bârfiri nedemne.

*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.

tripotaj s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.