Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru tripotaj

TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotajuri] – Din fr. tripotage.
TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
TRIPOTÁJ, tripotaje și tripotajuri, s. n. Afacere urîtă, murdară, necinstită. Tripotajuri... de bursă. CARAGIALE, M. 42.
tripotáj s. n., pl. tripotáje
tripotáj s. n., pl. tripotáje
TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.
TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)
TRIPOTÁJ ~e n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /<fr. tripotage
tripotaj n. intrigi josnice, bârfiri nedemne.
*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.
tripotaj s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.

tripotaj definitie

tripotaj dex

Intrare: tripotaj (pl. -e)
tripotaj pl. -e substantiv neutru
Intrare: tripotaj (pl. -uri)
tripotaj pl. -uri