Dicționare ale limbii române
TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRÍPOLI s. n. Sediment de dioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, folosit în industrie. – Din fr. tripoli.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TRÍPOLI s. n. Sediment (reprezentînd un bioxid de siliciu) alcătuit din scoici și din infuzori întrebuințat în industria sticlei, a zahărului, a coloranților etc.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tripól s. m., pl. tripóli
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
trípoli (sediment) (-po-li) s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
*Trípoli (oraș) (-po-li) s. propriu n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tripól s. m., pl. tripóli
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
trípoli s. n. (sil. -po-li)
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRÍPOLI s. (MIN.) diatomit, kieselgur, pămânțel, pământ de diatomee.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TRIPÓL s.m. (Fiz.) Rețea electrică cu trei borne de acces. [< fr. tripôle].
TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. (< fr. tropôle)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
TRÍPOLI n. Rocă sedimentară silicoasă poroasă, întrebuințată în industrie; diatomit; kiselgur. /<fr. tripoli
- sursa: NODEX 2002
- permalink
tripoli n. substanță minerală galbenă sau roșie, ce servă la poleit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Tripoli n. 1. oraș în Africa, port pe Mediterana, cap. Tripolitaniei: 75.000 loc.; 2. oraș în Siria, aproape de mare: 30 000 loc. ║ (Regența) sau Tripolitania, țară în Africa de N., între Egipt și Tunis, ce depindea de Turcia: 1.200.000 loc., cu cap. Tripoli. Devenită dela 1912 colonie italiană.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*trípoli n. (fr. tripoli, după numele orașuluĭ Tripoli din Siria, de unde se aducea odinioară această substanță). V. tarabulus. Min. O substanță minerală galbenă saŭ roșie întrebuințată la lustruit.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
TRIPOLI s. (MIN.) diatomit, kiselgur, pămînțel, pămînt de diatomee.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
tripoli, (engl.= tripoli), var. de silicolit; rocă poroasă, moale, friabilă, de culoare deschisă, formată din silice, carbonați, min. argiloase și cuarț. Apare sub formă de pulbere sau mase pământoase, rezultate prin spălarea și hidratarea unor silicolite calcaroase sau calcare silicioase. Adesea se confundă cu diatomitul, datorită porozității ridicate și G reduse.
- sursa: Petro-Sedim
- permalink
tripoli dex
Intrare: tripol
tripol
substantiv masculin
Intrare: tripoli
tripoli
substantiv neutru
- silabisire: -po-li
Intrare: Tripoli
Tripoli