tripod definitie

12 definiții pentru tripod

TRIPÓD, (1) tripoduri, (2) tripode, s. n. 1. (Înv.) Trepied. 2. (Mar.) Macara de forță alcătuită din trei picioare reunite sus. – Din ngr. tripódi.
TRIPÓD, tripoduri, s. n. 1. (Înv.) Trepied. 2. (Mar.) Macara de forță alcătuită din trei picioare reunite sus. – Din ngr. tripódi.
TRIPÓD, tripoduri, s. n. Trepied. Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. EMINESCU, O. IV 415. Apolon rezimat pe un altar... întinzînd o ramură de dafin dasupra unui tripod. ODOBESCU, S. II 192.
tripód1 (scaun, trepied) (înv.) s. n., pl. tripóduri
tripód2 (macara) s. n., pl. tripóde
tripód (macara) s. n., pl. tripóde
tripód (trepied) s. n., pl. tripóduri
TRIPÓD s. v. trepied.
TRIPÓD s.n. 1. (Ant.) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ♦ Trepied. 2. (Mar.) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus. [< fr. tripode].
TRIPÓD I. s. n. 1. (ant.) scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea Sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ◊ trepied. 2. (mat.) macara din trei picioare reunite la partea de sus. II. adj. catarg ~ = catarg metalic cu trei picioare, pe unele bastimente moderne. (< fr. tripode)
tripód (-de), s. n. – Trepied, scaun cu trei picioare. Ngr. τριπόδι (Candrea).
tripod s. v. TREPIED.

tripod dex

Intrare: tripod (pl. -e)
tripod pl. -e substantiv neutru
Intrare: tripod (pl. -uri)
tripod pl. -uri substantiv neutru