Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru triplicitate

TRIPLICIT├üTE s. f. (Livr.) ├«nsu╚Öirea de a fi triplu. ÔÇô Din fr. triplicit├ę.
TRIPLICIT├üTE s. f. (Livr.) ├Änsu╚Öirea de a fi triplu. ÔÇô Din fr. triplicit├ę.
triplicit├íte s. f., g.-d. art. triplicit─â╚Ťii
TRIPLICIT├üTE s.f. 1. Calitatea de a fi triplu. 2. Num─âr ├«ntreit; ansamblu, unitate alc─âtuit─â din trei p─âr╚Ťi identice. [Cf. fr. triplicit├ę].
TRIPLICIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi triplu. ÔŚŐ ipocrizie ├«n cel mai ├«nalt grad. (< fr. triplicit├ę)
triplicit├íte s. f. Ipocrizie, f─â╚Ť─ârnicie ├«n cel mai ├«nalt grad ÔŚŐ ÔÇ×Duplicitatea este un lucru destul de r─âu, dar X demasc─â [...] o manifestare de triplicitate.ÔÇŁ L. 1 XII 66 p. 27 (din triplu, dup─â tipul duplicitate; DN3 ÔÇô alt sens)

Triplicitate dex online | sinonim

Triplicitate definitie

Intrare: triplicitate
triplicitate substantiv feminin