tripla definitie

3 intrări

34 definiții pentru tripla

TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler.
TRÍPLU2 s. n. (Sport) Triplusalt. – Din triplu[salt].
TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. – Din fr. triple, lat. triplus.
TRIPLUSÁLT, triplusalturi, s. n. (Sport) Probă atletică de săritură în lungime, în care atletul face trei sărituri legate între ele; triplu. – Din fr. triple-saut (după salt).
TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler.
TRÍPLU2 s. n. (Sport) Triplusalt. – Din triplu[salt].
TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus.
TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. A face să fie de trei ori mai mare sau mai mult; a întrei. Avînd deasupra un coș de nuiele, care le triplează capacitatea, ele [carele] trec încărcate cu știuleți. BOGZA, C. O. 390. ◊ Refl. Volumul producției industriale în U.R.S.S. s-a triplat în ultimii șase ani. SAHIA, U.R.S.S. 87.
TRÍPLU, -Ă, tripli, -e, adj. De trei ori mai mare sau mai mult (v. întreit); compus din trei părți. Pantofii lui, bine lustruiți, aveau talpă triplă de asbest. V. ROM. martie 1954, 166. ◊ Triplu-salt v. salt.Loc. adj. În triplu exemplar = în trei exemplare. Certificat în triplu exemplar.
triplá (a ~) (tri-pla) vb., ind. prez. 3 tripleáză
tríplu (tri-plu) adj. m., pl. trípli; f. tríplă, pl. tríple
triplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. tripléz, 3 sg. și pl. tripleáză
tríplu adj. m. (sil. -plu), pl. trípli; f. sg. tríplă, pl. tríple
TRIPLÁ vb. a (se) întrei. (Producția s-a ~.)
TRÍPLU adj., s. 1. adj. întreit. (Sumă ~.) 2. s. v. triplusalt.
TRIPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) întrei. [< fr. tripler].
TRÍPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].
TRIPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face triplu. II. tr. a face o triplare. (< fr. tripler)
TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus)
A TRIPLÁ ~éz tranz. A mări de trei ori; a întrei. ~ eforturile. [Sil. tri-pla] /<fr. tripler
A SE TRIPLÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A crește (în mărime, intensitate, greutate) de trei ori. /<fr. tripler
TRÍPLU ~ă (~i, ~e) 1) Care este de trei ori mai mare; întreit. Doză ~ă. 2) Care constă din trei părți; constituit din trei elemente. ◊ ~ salt probă de atletism incluzând trei sărituri consecutive în lungime. /<fr. triple
triplà v. a întrei.
triplu a. întreit.
tripléz v. tr. (fr. tripler, d. triple, triplu). Întreĭesc.
*tríplu, -ă adj. (fr. triple, d. lat. triplus. V. duplu). Întreit. Adv. A cîștigat triplu.
TRIPLA vb. a (se) întrei. (Producția s-a ~.)
TRIPLU adj. întreit. (Sumă ~.)
contrapunct triplu v. contrapunct răsturnabil.
tripla v. proporție (II).
triplu concert, concert* pentru trei instrumente soliste și orchestră. Genul a înflorit în epoca barocului*, derivând, ca și dublul concert* și simfonia concertantă*, din concerto grosso*. În epoca clasicismului*, forma muzicală a t. se cristalizează, ca și cea a concertului pentru un instr. solist și orch., devenind o lucrare ciclică (v. ciclu I, 2), în trei părți. De ex.: Beethoven, T. pentru pian, vl., v-cel și orch. în do major op. 56; Paul Constantinescu, T. pentru vl., v-cel, pian și orch.
TRIPLA ALIANȚĂ, denumire a blocului politic și militar, constituit în 1882 prin aderea Italiei la alianța dintre Germania și Austro-Ungaria (încheiată în 1879). S-a caracterizat printr-o politică agresivă. Ascuțirea contradicțiilor dintre statele T.A. și cele ale Antantei a provocat izbucnirea Primului Război Mondial. S-a destrămat în 1915, prin ieșirea Italiei din blocul militar al Puterilor Centrale și aderarea acesteia la Tripla Înțelegere.
TRIPLA ÎNȚELEGERE (ANTANTA), denumire a blocului militar și politic, format în anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franța și Rusia. În cursul primului Război Mondial i s-au alăturat și alte state. Era îndreptată împotriva Triplei Alianțe.
TRÍPLĂ, triple, s. f. În jargonul automobilistic, lampă de semnalizare spate, lampă care, inițial, avea trei funcții: stop frână, poziție și schimbare direcție de mers; termen folosit, de regulă, în sintagma triplă spate. – V. triplu.

tripla dex

Intrare: tripla
tripla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pla
Intrare: triplu
triplu adjectiv
  • silabisire: -plu
Intrare: triplă
triplă