TRIÓR, trioare, s. n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare. 2. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. – Din fr. trieur.

TRIÓR, trioare, s. n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare. 2. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. – Din fr. trieur.

TRIÓR, trioare, s. n. Mașină agricolă alcătuită dintr-un cilindru (cu mici alveole pe fața interioară) care prin rotire separă semințele de anumite impurități. Pe niște rogojini întinse pe jos era așezat un trior, de sub sitele căruia sămînța curgea în trei grămăjoare mici. MIHALE, O. 181. Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite... grape, cilindri de trior. GALAN, B. I 23.

triór s. n., pl. trioáre

triór s. n., pl. trioáre

TRIÓR s. v. vânturătoare.

TRIÓR s.n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. [Pron. tri-or. / < fr. trieur].

TRIÓR s. n. 1. mașină agricolă cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de impurități. 2. dispozitiv pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. (< fr. trieur)

TRIÓR ~oáre n. Mașină agricolă care curăță semințele de cereale de impurități cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; vânturătoare. [Sil. tri-or] /<fr. trieur, germ. Trieur

trior n. mașină de vânturat grâne (= fr. trieur).

*triór n., pl. oare (fr. trieur, d. trier, a tria). Mașină agricolă de vînturat, vînturătoare.

TRIOR s. (AGRON.) vînturătoare, (prin Bucov.) șpiț, (Transilv. și Maram.) vînturașcă.