triolet definitie

10 definiții pentru triolet

TRIOLÉT, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau șapte) versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. (Muz.) Grup de trei note acoperind o unitate metrică de două sau de patru note. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet.
TRIOLÉT, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau șapte) versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet.
TRIOLÉT, triolete, s. n. 1. Mică poezie de opt versuri, de obicei de cîte opt silabe fiecare, versul întîi fiind identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele (și care se notează cu cifra 3 și cu un arc deasupra sau dedesubt). – Variantă: (2) triolétă s. f.
triolét (tri-o-) s. n., pl. trioléte
triolét s. n. (sil. tri-o-), pl. trioléte
TRIOLÉT s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se execută într-o singură bătaie, în loc de două note. 2. Poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, alcătuită din opt versuri, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioletă s.f. / < fr. triolet].
TRIOLÉT s. n. 1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă. 2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice. (< fr. triolet)
TRIOLÉT ~e n. 1) muz. Grup de trei note egale ca valoare, echivalând cu două note ale aceleiași figuri ritmice, care se execută într-o singură bătaie. 2) Poezie cu formă fixă alcătuită din opt versuri, dintre care primul vers este identic cu al patrulea și al șaptelea, iar al doilea este identic cu al optulea. /<fr. triolet
*triolét n., pl. e (fr. triolet). Poezioară de opt versurĭ dintre care primu se repetă după al treilea, apoĭ tot primu și al doilea se repetă după al șaselea. Muz. Grup de treĭ note care valorează doŭă. (P. a-l indica, se pune un 3 deasupra saŭ dedesupt).
triolet, grup de valori* de note* egale obținut prin divizarea (1) neregulată ternară (în trei în loc de doi) a unui timp (I, 2) binar*. Se notează cifra 3 scrisă cursiv, așezată la mijlocul unei acolade* drepte ce încadrează cele trei note.

triolet dex

Intrare: triolet
triolet substantiv neutru
  • silabisire: tri-o-