trinitate definitie

2 intrări

13 definiții pentru trinitate

TRINITÁTE s. f. (în religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis.
TRINITÁTE s. f. (În religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis.
TRINITÁTE s. f. (n religia creștină) Sfînta treime. V. treime. ♦ (Adesea glumeț) Grup de trei persoane, trei lucruri, trei idei, formînd o unitate. Secundul, ajutorul său și doctorul formau trinitatea bordului. BART, E. 118.
trinitáte (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinitắții
trinitáte (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinității
TRINITÁTE s. 1. (BIS.) sfânta treime, (pop.) troiță. 2. treime, triadă, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~ nedespărțită.)
TRINITÁTE s.f. 1. (În religia creștină) Sfânta Treime. 2. Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. [Cf. lat. trinitas, fr. trinité].
TRINITÁTE s. f. 1. Sfânta Treime. 2. grup de trei divinități, trei persoane sau lucruri care formează o unitate. (< fr. trinité, lat. trinitas)
TRINITÁTE ~ăți f. 1) Unitate tainică a celor trei fețe ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; Sfânta Treime. 2) fig. Reunire a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate; troiță. [G.-D. trinității] /<lat. trinitas, ~atis, fr. trinité
trinitate f. un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și sfântul Duh.
Trinitate (Insula) f. cea mai mare din micile Antile engleze: 380.000 loc.
*trinitáte f. (lat. trínitas, -átis, d. trinus, triplu). Treime, asociațiune de treĭ: Sfînta Trinitate.
TRINITATE s. 1. (BIS.) sfînta treime, (pop.) troiță. 2. treime, triadă, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~ nedespărțită.)

trinitate dex

Intrare: trinitate
trinitate substantiv feminin
Intrare: Trinitate
Trinitate