Dicționare ale limbii române
TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la Trinitate. – Din fr. trinitaire.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la trinitate. – Din fr. trinitaire.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
trinitár s. m., adj. m., pl. trinitári; f. sg. trinitáră, pl. trinitáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRINITÁR, -Ă adj. Referitor la trinitate. // s.m. și f. (Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario].
TRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al trinității. ◊ trinitarian. (< fr. trinitaire)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
trinitar a. ce ține de trinitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*trinitár, -ă adj. (d. trinitate; fr. -taire). Relativ la trinitate. S. f. Care crede în Sfînta Trinitate.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
trinitar dex
Intrare: trinitar (adj.)
trinitar
adjectiv
Intrare: trinitar (s.m.)
trinitar
substantiv masculin