TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la Trinitate. – Din fr. trinitaire.

TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la trinitate. – Din fr. trinitaire.

trinitár s. m., adj. m., pl. trinitári; f. sg. trinitáră, pl. trinitáre

TRINITÁR, -Ă adj. Referitor la trinitate. // s.m. și f. (Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario].

TRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al trinității. ◊ trinitarian. (< fr. trinitaire)

trinitar a. ce ține de trinitate.

*trinitár, -ă adj. (d. trinitate; fr. -taire). Relativ la trinitate. S. f. Care crede în Sfînta Trinitate.