TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. – Din it. trinchetto.

TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. – Din it. trinchetto.

TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la proră.

trinchét s. m., pl. trinchéți

trinchét s. m., pl. trinchéți

TRINCHÉT s. (MAR.) arbore mic.

TRINCHÉT s.m. Catargul de la proră al unei corăbii; arbore mic. [< it. trinchetto, fr. trinquet].

TRINCHÉT s. m. catargul de la proră al unei nave; arbore mic. (< it. trinchetto)

trinchét (-te), s. n. – Trunchi de copac din care se fac catarge, catargul de la proră. – Var. trunchet. It. trinchetta (Tiktin), prin intermediul tc. trinket (Șeineanu, II, 365); var. din ngr. τρουγϰέτο (după Tiktin, prin contaminare cu trunchi).

TRINCHÉT ~ți m. Catarg situat la prora unei corăbii cu pânze; arbore mic; arbore cu pânze. /<it. trinchetto, fr. trinquet

trinchét n., pl. e și urĭ (it. trinchetto, de unde și fr. trinquet, ngr. trinkéto). Mar. Primu catarg (spre provă). Siret. Grindă de făcut catarg. – Și trunchet și trînchet.

TRINCHET s. (MAR.) arbore mic.