8 definiții pentru trincă
TRÍNCĂ, trinci,
s. f. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. – Din
it. trinca. TRÍNCĂ, trinci,
s. f. Pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze. – Din
it. trinca. TRÍNCĂ, trinci,
s. f. Pînza cea mai de jos a trinchetului. Focul și trinca fluturau pe straiuri, gata să se întindă în bătaia vîntului. TUDORAN, P. 393.
tríncă s. f.,
g.-d. art. tríncii;
pl. trinci
tríncă s. f., g.-d. art. tríncii, pl. trinci TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca].
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca)
tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet.
Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală.
Trincă dex online | sinonim
Trincă definitie
Intrare: trincă
trincă substantiv feminin