Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru trinc─â

TR├ŹNC─é, trinci, s. f. P├ónz─â p─âtrat─â a╚Öezat─â la baza arborelui trinchet al unei nave cu p├ónze. ÔÇô Din it. trinca.
TR├ŹNC─é, trinci, s. f. P├ónz─â p─âtrat─â a╚Öezat─â la baza trinchetului unei nave cu p├ónze. ÔÇô Din it. trinca.
TR├ŹNC─é, trinci, s. f. P├«nza cea mai de jos a trinchetului. Focul ╚Öi trinca fluturau pe straiuri, gata s─â se ├«ntind─â ├«n b─âtaia v├«ntului. TUDORAN, P. 393.
tr├şnc─â s. f., g.-d. art. tr├şncii; pl. trinci
tr├şnc─â s. f., g.-d. art. tr├şncii, pl. trinci
TR├ŹNC─é s.f. P├ónz─â de corabie aflat─â la baza trinchetului. [< it. trinca].
TR├ŹNC─é s. f. vel─â p─âtrat─â ├«nvergat─â la baza arborelui trichet. ÔŚŐ verg─â de sus╚Ťinere a acestei vele. (< it. trinca)
tr├şnc─â s. f. ÔÇô Trinchet, p├«nz─â de trinchet. Sp. trinca, f─âr─â ├«ndoial─â prin mijlocire oriental─â.

Trinc─â dex online | sinonim

Trinc─â definitie

Intrare: trinc─â
trinc─â substantiv feminin