trincă definitie

8 definiții pentru trincă

TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. – Din it. trinca.
TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze. – Din it. trinca.
TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pînza cea mai de jos a trinchetului. Focul și trinca fluturau pe straiuri, gata să se întindă în bătaia vîntului. TUDORAN, P. 393.
tríncă s. f., g.-d. art. tríncii; pl. trinci
tríncă s. f., g.-d. art. tríncii, pl. trinci
TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca].
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca)
tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală.

trincă dex

Intrare: trincă
trincă substantiv feminin