TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec, care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător.

TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător.

TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. Care trimite; (în special) care expediază ceva prin poștă. ◊ (Substantivat) Adresa trimițătorului.

trimițătór adj. m., s. m., pl. trimițătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. trimițătoáre

trimițătór adj. m., s. m., pl. trimițătóri; f. sg. și pl. trimițătoáre

TRIMIȚĂTÓR s., adj. v. expeditor. (~ al coletului.)

TRIMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival pop. Care trimite ceva. /a trimite + suf. ~tor

TRIMIȚĂTOR s., adj. expeditor. (~ al coletului.)