Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

34 defini╚Ťii pentru trimetere

TRIMÉTE vb. III v. trimite.
TRIMÉTERE s. f. v. trimitere.
TRIM├ŹTE, trim├şt, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva s─â se duc─â undeva. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealalt─â lume (sau la moarte, ├«n rai) = a ucide, a omor├«. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza s─â mai stea de vorb─â (cu cineva), a nu da curs discu╚Ťiei, a da pe u╚Ö─â afar─â; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) ├«n judecat─â = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocn─â (sau la temni╚Ť─â, la ├«nchisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu ├«nchisoarea. 2. A delega, a alege ├«ntr-un organ de conducere sau ├«ntr-un organ reprezentativ. 3. A ├«ndruma pe cineva, a da indica╚Ťii cuiva s─â consulte un text ├«n leg─âtur─â cu o anumit─â problem─â. 4. (Despre divinitate) A face s─â vin─â, s─â se arate, s─â se produc─â, s─â se manifeste. 5. A dispune ca un obiect s─â fie dus, transportat, predat la o anumit─â destina╚Ťie; a expedia. 6. A transmite prin cineva ve╚Öti, porunci, salut─âri etc. [Var.: trim├ęte vb. III] ÔÇô Lat. tramittere.
TRIMIT├ëRE, trimiteri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a trimite ╚Öi rezultatul ei; trimis1. ÔŚŐ Trimitere ├«n judecat─â = intentare a unui proces. Casare (a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti) cu (sau f─âr─â) trimitere = casare cu (sau f─âr─â) ├«naintarea cauzei la alt─â instan╚Ť─â de judecat─â. 2. Scrisoare (la purt─âtor) prin care un doctor, o sec╚Ťie sau un spital recomand─â un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sec╚Ťii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Not─â ├«n josul paginii unui text sau la sf├ór╚Öitul iui, care indic─â o carte, o revist─â etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trim├ętere s. f.] ÔÇô V. trimite.
TRIMÉTE vb. III v. trimite.
TRIMÉTERE s. f. v. trimitere.
TRIM├ŹTE, trimit, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva s─â se duc─â undeva. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealalt─â lume (sau la moarte, ├«n rai) = a ucide, a omor├«. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza s─â mai stea de vorb─â (cu cineva), a nu da curs discu╚Ťiei, a da pe u╚Ö─â afar─â; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) ├«n judecat─â = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocn─â (sau la temni╚Ť─â, la ├«nchisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu ├«nchisoarea. 2. A delega, a alege ├«ntr-un organ de conducere sau ├«ntr-un organ reprezentativ. 3. A ├«ndruma pe cineva, a da indica╚Ťii cuiva s─â consulte un text ├«n leg─âtur─â cu o anumit─â problem─â. 4. (Despre divinitate) A face s─â vin─â, s─â se arate, s─â se produc─â, s─â se manifeste. 5. A dispune ca un obiect s─â fie dus, transportat, predat la o anumit─â destina╚Ťie; a expedia. 6. A transmite prin cineva ve╚Öti, porunci, salut─âri etc. [Var.: trim├ęte vb. III] ÔÇô Lat. tramittere.
TRIM├ŹTERE, trimiteri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a trimite ╚Öi rezultatul ei; trimis1. ÔŚŐ Trimitere ├«n judecat─â = intentare a unui proces. Casare (a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti) cu (sau f─âr─â) trimitere = casare cu (sau f─âr─â) ├«naintarea cauzei la alt─â instan╚Ť─â de judecat─â. 2. Scrisoare (la purt─âtor) prin care un doctor, o sec╚Ťie sau un spital recomand─â un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sec╚Ťii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Not─â ├«n josul paginii unui text sau la sf├ór╚Öitul lui, care indic─â o carte, o revist─â etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trim├ętere s. f.] ÔÇô V. trimite.
TRIMÉTE vb. III v. trimite.
TRIMÉTERE s. f. v. trimitere.
TRIM├ŹTE, trim├şt, vb. III. Tranz. 1. (╚śi ├«n forma trimete) A dispune (printr-un ordin sau printr-o rug─âminte) ca cineva s─â se duc─â undeva. Talpa-iadului, cum aude despre aceast─â minun─â╚Ťie, trimite slujnica degrab─â s─â-i cheme femeia. CREANG─é, P. 96. ├Än zadar ca s-o mai cate tu trimi╚Ťi ├«n lume crainic. EMINESCU, O. I 83. Ob╚Ötea ne-a trimis pre noi s─â-╚Ťi spunem c─â norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. Am vorbit cu doi feciori S─â-mi trimit─â pe╚Ťitori. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 447. (Absol.) Auzind ├«mp─âratul c─â este la un sat aproape un unchia╚Ö dibaci, a trimis s─â-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Am trimis dup─â doctor. NEGRUZZI, S. I 62. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A trimite (pe cineva) pe cealalt─â lume (sau ├«n rai) = a ucide. Oricum a fi, s├«nt sigur c─â te trimit ├«n rai cu cerga-n cap. ALECSANDRI, T. I 206. A trimite (pe cineva) la plimbare = a nu sta de vorb─â cu cineva, a refuza o convorbire cu cineva; a da pe u╚Ö─â afar─â, p. ext. a concedia din slujb─â. A fost prins ╚Öi trimis la plimbare. PAS, Z. I 286. A trimite (pe cineva) la dracul (sau de la dracul la tat─â-s─âu) v. drac (1). A trimite (pe cineva) ├«n gura tunului v. gur─â (II 2). A trimite (pe cineva) la urm─â = a trimite pe cineva (escortat de for╚Ťa public─â) la locul de unde este originar. Guvernul g─âsise mijlocul s─â scape de unii dintre muncitorii care se bucurau de ├«ncrederea tovar─â╚Öilor lor ╚Öi erau mai hot─âr├«╚Ťi ├«n lupt─â: ├«i trimetea la ┬źurm─â┬╗. PAS, Z. IV 216. A trimite (pe cineva) ├«n judecat─â = a intenta (cuiva) proces. A trimite (pe cineva) la ├«nchisoare (la temni╚Ť─â, la ocn─â sau la sare) = a pedepsi (pe cineva) cu ├«nchisoarea. T├«lharii au fost trimi╚Öi la sare. PAS, Z. I 162. Nu era vorb─â de nimic alt─â dec├«t de a trimite la ocn─â pe ╚Öese beceri. NEGRUZZI, S. I 287. ÔÖŽ A dispune ca un vehicul s─â plece cu o destina╚Ťie precis─â. Dac─â vrea boierul s─â mergem la d├«nsul, apoi s─â trimeat─â c─âru╚Ťa dup─â noi. SBIERA, P. 264. ├Ändat─â le-au trimes un caic spre ajutor. DR─éGHICI, R. 11. 2. A delega, a alege (├«ntr-un organ reprezentativ sau de conducere). Alegerile vor da putin╚Ťa maselor s─â trimit─â ├«n fruntea organelor locale ale puterii de stat zeci ╚Öi zeci de mii de gospodari pricepu╚Ťi. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2797. 3. A ├«ndrepta (pe cineva) s─â consulte un text ├«n leg─âtur─â cu o anumit─â problem─â. Mi-a╚Ö permite asemenea s─â trimit pe d. Panu la articolul meu ┬źMi╚Öcarea literar─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ťific─â┬╗. GHEREA, ST. CR. III 152. 4. (├Än credin╚Ťele mistice, despre divinit─â╚Ťi sau alte for╚Ťe supranaturale) A face s─â vie, s─â se arate, s─â se manifeste. El pricepe visul c─â-i trimis de la profet. EMINESCU, O. I 144. Dumnezeu... a trimis ploaie ╚Öi v├«nt. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 186. 5. A dispune ca un obiect s─â fie dus, transportat, predat la o destina╚Ťie anumit─â. V. expedia. Trimit banii, cu care n-am ce face, pe dou─â adrese cunoscute. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. Plec─â ╚Öi-mi trimise o cafea cu lapte ╚Öi dou─â cornuri. DELAVRANCEA, H. T. 67. ├Ämi trimisese dr─âgu╚Ťa doi cozonaci calzi de pa╚Öti. ALECSANDRI, T. I 382. M─âi b─âdi╚Ť─â, de departe, Mai trimite-mi c├«te-o carte. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 117. ÔŚŐ Fig. Ea-i trimite un z├«mbet discret de prietenie ╚Öi de ├«ncurajare. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 65. Cucule, pasere sur─â, S─â nu-mi c├«n╚Ťi pe ar─âtur─â, Ci s─â-i c├«n╚Ťi m├«ndrei pe ╚Öur─â, S─â-mi trimit-un pic de gur─â. HODO╚ś, P. P. 41. M─âi b─âdi╚Ť─â, b─âdi╚Öor, Nu-mi trimite-at├«ta dor Pe gurile tuturor. JARN├ŹK-B├ÄRSEAMU, D. 116. 6. Fig. A transmite prin cineva ve╚Öti, porunci; a face cuiva o comunicare prin cineva. Vorb─â mi-a trimis m├«ndra S─â m─â mai duc pe la ea. ANT. LIT. POP. I 148. ÔŚŐ Expr. A trimite (cuiva) s─ân─âtate = a ura (cuiva) s─ân─âtate prin intermediul altuia. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (regional) trim├ş╚Ť (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 405). ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. trimisei, part. trimis. - Variante: trim├ęte, tr─âm├şte (ODOBESCU, S. II 511) vb. III.
TRIM├ŹTERE, trimiteri, s. f. Ac╚Ťiunea de a trimite. 1. Porunc─â, sfat, rug─âminte, ├«ns─ârcinare dat─â cuiva de a pleca ├«ntr-un anumit loc. 2. (Jur.; ├«n expr.) Casare (a unei hot─âr├«ri judec─âtore╚Öti) cu (sau f─âr─â) trimitere = casare cu (sau f─âr─â) rejudecare ├«n fond. Trimitere ├«n judecat─â = intentare de proces, dare ├«n judecat─â. 3. Not─â ├«n josul paginii sau la finele unui studiu, care indic─â un text pentru confruntare sau consultare. ÔÇô Variant─â: trim├ętere s. f.
trim├şte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. trim├şt, perf. s. 1 sg. trimis├ęi, 1 pl. trim├şser─âm; conj. prez. 3 s─â trim├şt─â; ger. trimi╚Ťß║ąnd; part. trim├şs
trim├ştere s. f., g.-d. art. trim├şterii; pl. trim├şteri
trim├şte vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. trim├şt, perf. s. 1 sg. trimis├ęi, 1 pl. trim├şser─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. trim├şt─â; ger. trimi╚Ť├ónd; part. trim├şs
trim├ştere s. f., g.-d. art. trim├şterii; pl. trim├şteri
TRIM├ŹTE vb. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) a m├óna. (L-am trimis la cump─âr─âturi.) 2. v. porni. 3. v. expedia. 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a m├óna. (Cui i-ai trimis scrisoarea?) 5. v. ├«nainta. (A trimite o cerere unei institu╚Ťii.)
TRIM├ŹTERE s. 1. v. expediere. 2. v. ├«naintare. 3. comunicare, transmitere. (~ unor ve╚Öti.)
trim├şte (-t, -m├şs), vb. ÔÇô A dispune ca cineva s─â se duc─â undeva, a m├«na. ÔÇô Var. trimete, Mold. tremite, Trans. tremete, Banat tr─âmete, ├«nv. tr─âmite. Megl. trimet, trimes, istr. tremetu. Lat. tr─ümitt─Ľre (Pu╚Öcariu 1763; REW 8849), cf. v. it. tramettere, prov., cat. trametre. ÔÇô Der. trimis (var. trimes), s. n. (sol, delegat, ├«mputernicit); trimi╚Ť─âtor, adj. (expeditor; s. n., transmi╚Ť─âtor); trimi╚Ť─âtur─â, s. f. (├«nv., trimitere).
A TRIM├ŹTE trim├şt tranz. 1) (persoane) A face s─â se duc─â (printr-o rug─âminte, hot─âr├óre sau dispozi╚Ťie). ~ dup─â ap─â. ~ la ├«nv─ât─âtur─â. ÔŚŐ ~ (pe cineva) pe lumea cealalt─â (sau ├«n rai) a ucide; a omor├«. ~ (pe cineva) ├«n judecat─â a da ├«n judecat─â; a intenta un proces ├«mpotriva cuiva. 2) (persoane) A face s─â se adreseze (la o surs─â oarecare). ~ la un articol de revist─â. 3) (obiecte) A face s─â ajung─â la destina╚Ťie (pe o cale anumit─â sau prin intermediul cuiva); a expedia. ~ un colet prin po╚Öt─â. 4) (despre divinit─â╚Ťi) A face s─â apar─â ├«n mod miraculos. /<lat. tramittere
TRIM├ŹTERE ~i f. 1) v. A TRIMITE. 2) Indica╚Ťie scris─â dat─â de o institu╚Ťie medical─â unui pacient pentru tratament sau pentru consulta╚Ťie (la o alt─â institu╚Ťie sau la un medic specialist). 3) Not─â bibliografic─â sau explicativ─â din josul unei pagini sau de la sf├ór╚Öit. /v. a trimite
trimite (trimete) v. 1. a ordona cuiva să meargă undeva: a trimite copiii la școală; 2. a dispune ca un lucru să fie transportat undeva: a trimite o scrisoare. [Vechiu-rom. trămeate = lat. TRAMITTERE].
trim├ęt, -m├ęs, a -m├ęte v. tr. (vech─ş tremet, tremit, trimit ╚Öi tr─âmet, d. lat. tram─ştto, -m─ştt─Ľre, din trans, dincolo, ╚Öi m├ştto, trimet; it. tram├ęttere, pv. trametre. ÔÇô S─â trimeat─â. V. transm├şt. Poruncesc s─â se duc─â undeva: a trimete copii─ş la ╚Öcoal─â, sluga ├«n t├«rg. Poruncesc s─â fie dus, expediez: a trimete vitele la p─âscut, scrisorile la po╚Öt─â, darur─ş cu─şva. Fig. A trimete pe lumea cea-lalt─â (Iron.), a ucide. A trimete la plimbare (Iron.), a congedia, a spune s─â plece, a alunga. A trimete dup─â cineva, a trimete s─â-l cheme. A trimete vorb─â, a trimete pe cineva s─â-─ş spun─â cu─şva ceva, a-─ş comunica. ÔÇô ├Än vest -me╚Ť, s─â trimea╚Ť─â, ├«n nord -m─ât, s─â -mat─â. Vech─ş trime╚Ö, trimi╚Ö, az─ş numa─ş trimes├ę─ş. Part. fem. trimeas─â, ├«n nord -mas─â, fals -mes─â, precum e fals az─ş ╚Öi trimit, care e un neol. dup─â admit.
trim├ętere f. Ac╚Ťiunea de a trimete.
TRIMITE vb. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) a m├«na. (L-am ~ la cump─âr─âturi.) 2. a porni. (I-a ~ cu greu la drum.) 3. a expedia, (reg.) a m├«na, (├«nv.) a porni, (grecism ├«nv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a m├«na. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 5. a adresa, a expedia, a ├«nainta. (A ~ o cerere unei institu╚Ťii.)
TRIMITERE s. 1. expediere, expedi╚Ťie, trimis. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. expediere, ├«naintare. (~ unei cereri.) 3. comunicare, transmitere. (~ unor ve╚Öti.)
trim├şte ├«n loc. vb. a trimite pe cineva dup─â ╚Ťig─âri ÔÖŽ 1. (arg. stud.) A se dovedi superior cuiva ÔŚŐ ÔÇ×La comunicarea de azi, X l-a trimis dup─â ╚Ťig─âri pe Y.ÔÇŁ ÔÖŽ 2. (arg. sportiv) A dribla un juc─âtor cu mingea ÔŚŐ ÔÇ×X a trimis dup─â ╚Ťig─âri funda╚Öul central.ÔÇŁ (C. Lupu ├«n LL 3/72 p. 350)
a trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa expr. (livr.) a purta (pe cineva) pe drumuri.
a trimite (pe cineva) la origini expr. a înjura (pe cineva) de mamă.
a trimite (pe cineva) la plimbare expr. 1. a da (pe cineva) afar─â 2. a refuza s─â stea de vorb─â cu cineva, la solicitarea acestuia
a trimite avion expr. (de╚Ť.) a trimite un mesaj dintr-o celul─â ├«n alta sau dintr-un penitenciar ├«n altul (prin gardian, prin alfabetul Morse, printre gratii, prin de╚Ťinu╚Ťii transfera╚Ťi etc.).
a trimite pe cineva dup─â ╚Ťig─âri expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (├«n fotbal) a-╚Öi dribla adversarul.
a trimite pe cineva la urm─â expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe m├óna poli╚Ťiei. 2. a ├«njura pe cineva de mam─â.
a trimite pe cineva pe lumea cealaltă expr. a omorî, a asasina.

Trimetere dex online | sinonim

Trimetere definitie

Intrare: trimite
trimete verb grupa a III-a conjugarea a X-a
trimite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: trimitere
trimitere substantiv feminin
trimetere