Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru trimestru

TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.
TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.
TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre cele patru intervale de cîte trei luni consecutive, în care este împărțit anul calendaristic (și dintre care primul începe la 1 ianuarie). Urcă la fiecare trimestru tariful. C. PETRESCU, Î. II 199. ♦ Fiecare dintre cele trei intervale de cîte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.
triméstru s. n., art. triméstrul; pl. triméstre
triméstru s. n., art. triméstrul; pl. triméstre
TRIMÉSTRU s. (înv.) cvartal. (Anul calendaristic are patru ~.)
TRIMÉSTRU s.n. Interval de trei luni. [Pl. -re. / < fr. trimestre, cf. lat. trimestris].
TRIMÉSTRU s. n. perioadă de trei luni. ◊ unitate a anului școlar. (< fr. trimestre, lat. trimestris)
TRIMÉSTRU ~e n. 1) Interval de timp de trei luni. 2) Parte a anului calendaristic, egală cu trei luni consecutive. 3) Diviziune a anului școlar, echivalând cu a treia parte a acestuia. [Sil. -mes-tru] /<fr. trimestre, lat. trimestris
trimestru n. 1. interval de trei luni; 2. ceea ce se plătește sau se primește pe fiecare trimestru.
*triméstru n., pl. e (lat. trimestris, trimestrial, d. tri-, treĭ, și mensis, lună. V. bi- și se-mestru). Timp de treĭ lunĭ. V. triminíe.
TRIMESTRU s. (înv.) cvartal. (~ din anul calendaristic.)

trimestru definitie

trimestru dex

Intrare: trimestru
trimestru substantiv neutru