triluire definitie

2 intrări

6 definiții pentru triluire

TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.
TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.
TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cînta în triluri. Ciocîrliile triluiau în scînteietoare văzduhuri. CAMILAR, N. I 117.
triluí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 să triluiáscă
triluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. triluiáscă
A TRILUÍ pers. 3 tríluie intranz. (mai ales despre privighetori și despre ciocârlii) A scoate sunete melodioase caracteristice speciei; a cânta în triluri. /Din tril

triluire dex

Intrare: trilui
trilui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
trilui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: triluire
triluire infinitiv lung