TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.

TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.

TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cînta în triluri. Ciocîrliile triluiau în scînteietoare văzduhuri. CAMILAR, N. I 117.

triluí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 să triluiáscă

triluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. triluiáscă

A TRILUÍ pers. 3 tríluie intranz. (mai ales despre privighetori și despre ciocârlii) A scoate sunete melodioase caracteristice speciei; a cânta în triluri. /Din tril