TRICOTÓMIC, -Ă, tricotomici, -ce, adj. împărțit în trei. [Var.: trihotómic, -ă adj.] – Din fr. tricho-tomique.

TRIHOTÓMIC, -Ă adj. v. tricotomic.

TRIHOTÓMIC, -Ă, trihotomici, -ce, adj. Împărțit în trei. – Din fr. tricho-tomique.

!tricotómic/trihotómic adj. m., pl. tricotómici/trihotómici; f. tricotómică/trihotómică, pl. tricotómice/trihotómice

trihotómic v. tricotómic

trihotómic adj. m., pl. trihotómici; f. sg. trihotómică, pl. trihotómice

TRICOTÓMIC, -Ă adj. v. trihotomic.

TRIHOTÓMIC, -Ă adj. Împărțit în trei. [Var. tricotomic, -ă adj. / < fr. trichotomique, cf. gr. tricha – în trei, tome – tăiere].

TRIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă trihotomie. (< fr. trichotomique)