TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop; prăjitură în formă de triunghi preparată din aluat franțuzesc umplut cu cremă de vanilie. 2. (În sintagma) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisferele cerebrale. – Din fr. trigone.

TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop; prăjitură în formă de triunghi preparată din aluat franțuzesc umplut cu cremă de vanilie. 2. (În sintagma) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisferele cerebrale. – Din fr. trigone.

TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop. 2. (În expr.) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă de formă triunghiulară, care, împreună cu corpul calos, face legătura dintre emisfera dreaptă și cea stingă a creierului mare.

TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop. 2. (În expr.) Trigonul cerebral = lamă de materie nervoasă, care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisfera dreaptă și cea stângă a creierului mare. – (1) Fr. trigone (gr.), (2) gr. trigonon.

trigón s. n., pl. trigoáne

trigón s. n., pl. trigoáne

TRIGÓN s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi făcută din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop. 2. Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă, de formă triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura între cele două emisfere ale creierului mare. [< fr. trigone, cf. gr. tri – cu trei, gonia – unghi].

TRIGÓN s. n. 1. preparat de patiserie triunghi din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop. 2. ~ cerebral = lamă de materie nervoasă, triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura dintre cele două emisfere ale creierului mare; formix. 3. (astr.) poziție a unei planete al cărei unghi pe distanța Pământ – Soare (Lună) și Pământ – planetă se ridică la 120°. (< fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/)

trigón (-oáne), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj.

TRIGÓN ~oáne n. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci muiate în sirop. /<fr. trigone

trigón, trigoáne, s.f. (înv.) triunghi.

trigón n., pl. oane (ngr. și vgr. trigonon, triunghĭ, d. tri-, treĭ, și gonia, colț. V. poli-gon). Prăjitură în treĭ colțurĭ compusă din foĭ supțirĭ și umplută cu nucĭ orĭ cu migdale pisate orĭ și cu carne tocată. – În sec. 19 și burec.

TRI- „întreit, de trei ori, triplu”. ◊ gr. treis „trei” și L. tres, id. > fr. tri-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. tri-. □ ~acant (v. -acant), adj., care prezintă trei spini; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite în trei mănunchiuri; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are trei stamine; ~ant (v. -ant), adj., (despre inflorescență) care prezintă trei flori; ~anter (v. -anter), adj., cu trei antere; ~arh (v. -arh), adj., (despre rădăcini) care prezintă trei fascicule lemnoase și trei liberiene; ~brah (v. -brah), s. n., picior metric format din trei silabe scurte; ~carp (v. -carp), adj., care are trei carpele; ~cefal (v. -cefal), adj., 1. Care are trei capete. 2. Care prezintă trei capitule; ~centric (v. -centric), adj., (despre cromozomi) cu trei centromeri; ~clinic (v. -clinic), adj., Care cuprinde toate formele cristalografice raportabile la trei axe de referință inegale, asimetrice și înclinate una față de alta; ~corn (v. -corn), adj., cu trei proeminențe osoase; ~crom (v. -crom), adj., care au trei culori diferite; ~cromatic (v. -cromatic), adj., care se referă la cele trei culori fundamentale; ~cromie (v. -cromie), s. f., suprapunere a trei culori fundamentale; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care are trei vîrfuri; ~dactil (v. -dactil), adj., cu trei degete; ~dinam (v. -dinam), adj., (despre androceu) format din șase stamine, dintre care trei sînt mai lungi; ~edru (v. -edru), adj., s. n., 1. adj., Care are trei fețe plane. 2. s. n., Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente care se găsesc în planuri diferite; ~falangie (v. -falangie), s. f., prezența a trei falange la degetul cel mare; ~fid (v. -fid), adj., (despre frunze) care este despicat în trei părți sau lobi; ~fil (v. -fil2), adj., (despre frunze) cu trei foi pe același pețiol; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) care provine din trei linii de descendență; ~flor (v. -flor), adj., cu trei flori; ~ftong (v. -ftong), s. m., unire în aceeași silabă a trei vocale diferite; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) care au flori masculine, feminine și hermafrodite pe același individ; ~gamie (v. -gamie), s. f., stare în care se găsesc plantele trigame; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre un caracter) Care este condiționat de trei perechi de gene. 2. (Despre o celulă, un organism) Care are trei gene diferite pe un locus oarecare; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) care prezintă trei pistile; ~gon (v. -gon2), s. n., 1. Arie sau regiune cu trei margini naturale sau arbitrare. 2. Lamă de materie nervoasă situată dedesubtul corpului calos; ~gramă (v. -gramă), s. f., cuvînt format din trei litere; ~lemă (v. -lemă2), situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă numai una; ~lit (v. -lit1), s. n., monument megalitic format din trei blocuri; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., care are dinți cu trei creste; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Ansamblu de trei tragedii tratînd aceeași temă, prezentate la concursurile dramatice din Grecia antică. 2. Grup de trei opere literare sau muzicale care formează o unitate și ale căror subiecte constituie fiecare urmarea celui precedent; ~mer (v. -mer), adj., care este divizat în trei părți; ~meristel (v. meri-, v. -stel), s. n., cilindru central format din trei componente; ~metru (v. -metru1), s. n., vers greco-latin compus din trei perechi de picioare; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezența de flori mascule, femele și hermafrodite pe aceeași plantă; ~monoic (v. mon/o-, v. -oic), adj., (despre plante) care posedă flori masculine, feminine și hermafrodite pe același individ; ~morf (v. -morf), adj., 1. Care cristalizează în trei sisteme diferite. 2. (Despre organe vegetale) Care prezintă trei forme; ~nom (v. -nom1), s. n., expresie algebrică formată din trei termeni; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu trei electrozi; ~odometru (v. odo-, v. -metru1), s. n., aparat electronic pentru determinarea pH-ului și a conductibilității soluțiilor; ~oic (v. -oic), adj., care formează flori masculine, feminine și hermafrodite pe indivizi diferiți; ~orhid (v. -orhid), adj., s. m., (individ) care prezintă triorhidie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., prezența a trei testicule la același individ; ~petal (v. -petal), adj., (despre flori) cu trei petale; ~piren (v. -piren), adj., cu trei semințe osoase; ~plazie (v. -plazie), s. f., despicare a unui organ vegetal în trei formații analoage; ~plegie (v. -plegie), s. f., hemiplegie însoțită de paralizia unui membru din partea opusă a corpului; ~pter (v. -pter), adj., cu trei aripi sau foliole; ~silab (v. -silab), s. n., vers format din trei silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) care are trei semințe; ~spor (v. -spor), adj., cu trei spori; ~stih (v. -stih), adj., 1. (Despre celule) Dispus în trei rînduri sau serii. 2. (Despre frunze, muguri) Dispus pe trei șiruri longitudinale; ~stil (v. -stil), adj., cu trei stile; ~stilie (v. -stilie), s. f., prezența unor stile scurte, mijlocii și lungi pe aceeași plantă; ~sulc (v. -sulc), adj., care are trei brazde; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care are valența trei. 2. (Despre celule) Cu trei cromozomi omologi; ~valv (v. -valv), adj., cu trei valve; ~xenie (v. -xenie), s. f., parazitare succesivă pe trei plante-gazdă diferite; ~zomie (~somie) (v. -zomie), s. f., aberație cromozomială în care apare un cromozom supranumerar într-o pereche cromozomică.