Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru triglif

TRIGL├ŹF, triglife, s. n. Element decorativ al frizei templelor dorice, de forma unei pl─âci dreptunghiulare din piatr─â, ornat─â cu trei creste ├«n relief (care se repet─â la intervale egale). [Var.: trigl├şf─â s. f.] ÔÇô Din fr. triglyphe.
TRIGL├ŹF─é s. f. v. triglif.
TRIGL├ŹF, triglife, s. n. Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei pl─âci dreptunghiulare din piatr─â cu trei creste ├«n relief (care se repet─â la intervale egale). [Var.: trigl├şf─â s. f.] ÔÇô Din fr. triglyphe.
TRIGL├ŹF─é s. f. v. triglif.
TRIGL├ŹF, triglife, s. n. (Arhit.) Ornament al frizei dorice (care se repet─â la intervale egale). ÔÇô Variante: trigl├şf─â, trigr├şf─â (GHICA, S. 652) s. f.
TRIGL├ŹF─é s. f. v. triglif.
TRIGR├ŹF─é s. f. v. triglif.
trigl├şf (tri-glif) s. n., pl. trigl├şfe
trigl├şf s. n. (sil. -glif), pl. trigl├şfe
TRIGL├ŹF s.n. Ornament al frizei unei coloane dorice, care separ─â metopele ├«ntre ele. [Var. triglif─â s.f. / < fr. triglyphe, cf. gr. triglyphos ÔÇô de trei ori cizelat].
TRIGL├ŹF─é s.f. v. triglif.
TRIGL├ŹF s. n. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separ─â metopele ├«ntre ele. (< fr. triglyphe)
TRIGL├ŹF ~e n. arhit. Element ornamental const├ónd dintr-o plac─â dreptunghiular─â de piatr─â cu trei creste ├«n relief, care se repet─â la intervale egale. /<fr. triglyphe
triglif─â f. Arhit. ornament al frizei dorice.
*trigl├şf n., pl. e (vgr. triglyphon, d. tre├«s, tre─ş, ╚Öi gl├Żpho, scobesc, sculptez. V. gliptic). Arh. Un ornament cu tre─ş ╚Öan╚Ťur─ş verticale la friza doric─â. V. metop─â.

Triglif dex online | sinonim

Triglif definitie

Intrare: triglif
triglif─â substantiv feminin
trigrif─â substantiv feminin
triglif substantiv neutru
  • silabisire: -glif