trigger definitie

6 definiții pentru trigger

TRÍGGER, triggere, s. n. Triodă cu catod rece, folosită ca releu sau ca tub de amorsare. [Pr.: trígăr] – Cuv. engl.
TRÍGGER s. n. Circuit electronic cu două stări distincte a cărui declanșare se face prin impuls exterior. [Pr.: trígăr] – Cuv. engl.
trígger (angl.) [pron. trígăr] s. n., pl. tríggere
TRÍGGER s.n. 1. (Fiz.) Triodă cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 2. (Biol.) Factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacțiuni, de minimă contribuție energetică. [< engl. trigger].
TRIGGER [TRÍGĂR] s. n. 1. triodă cu catod rece ca releu sau ca tub de amorsare. 2. (biol.) factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacții, de minimă contribuție energetică. (< engl. trigger)
trigger s. n. 1982 (cuv. engl.; biol.) Factor declanșator al unui șir de reacții v. electroacupunctură [pron. trígăr] (DN3, DEX-S – alt sens)

trigger dex

Intrare: trigger
trigger