trifurcat definitie

12 definiții pentru trifurcat

TRIFURCÁT, -Ă, trifurcați, -te, adj. Cu trei ramuri, cu trei ramificații. – Din fr. trifurque.
TRIFURCÁT, -Ă, trifurcați, -te, adj. Cu trei ramuri, cu trei ramificații. – Din fr. trifurqué.
TRIFURCÁT, -Ă, trifurcați, -te, adj. Cu trei ramuri, cu trei ramificații.
trifurcát adj. m., pl. trifurcáți; f. trifurcátă, pl. trifurcáte
trifurcá vb., ind. prez. 1 sg. tirfurchéz, 3 sg. și pl. trifurcheáză[1]
trifurcát adj. m., pl. trifurcáți; f. sg. trifurcátă, pl. trifurcáte
TRIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în trei (ca brațele unei furci). [P.i. trifúrc. /< fr. trifurquer, cf. lat. tri – trei, lat. furca – furcă].[1]
TRIFURCÁT, -Ă adj. Cu trei ramificații. [Cf. fr. trifurqué].
TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. (< fr. trifurquer)
A SE TRIFURCÁ pers. 3 se trifúrcă intranz. A se împărți în trei ramuri sau ramificații. /<fr. trifurquer
TRIFURCÁT ~tă (~ți, ~te) Care are trei ramuri sau trei ramificații; cu trei ramuri. /<fr. trifurqué
trifurcá vb. refl. I A se împărți în trei ◊ „Ajungând aici acțiunea se trifurcă.R.lit. 30 V 85 p. 21 (din fr. trifurquer; DN3)

trifurcat dex

Intrare: trifurcat
trifurcat adjectiv
Intrare: trifurca (3 trifurchează)
trifurca 3 trifurchează verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: trifurca (3 trifurcă)
trifurca 3 trifurcă verb grupa I conjugarea I