triftong definitie

12 definiții pentru triftong

TRIFTÓNG, triftongi, s. m. Emisie în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre diferite. – Din fr. triphtongue.
TRIFTÓNG, triftongi, s. m. Emisiune în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre diferite. – Din fr. triphtongue.
TRIFTÓNG, triftongi, s. m. Emisiunea în limitele unei singure silabe a trei timbre vocalice deosebite. Diftongii și triftongii adaugă, prin numărul lor mare, o notă însemnată de varietate vocalismului romînesc. MACREA, F. 37.
!triftóng (trif-/tri-) s. m., pl. triftóngi
triftóng s. m. (sil. mf. tri-), pl. triftóngi
TRIFTÓNG s.m. Pronunțare a trei vocale diferite într-o singură silabă. [< fr. triphtongue, cf. gr. tri – cu trei, phthongos – sunet].
TRIFTÓNG s. m. pronunțarea a trei vocale diferite într-o singură silabă. (< fr. triphtongue)
TRIFTÓNG ~gi m. Grup de trei sunete diferite (o vocală și două semivocale) care formează o singură silabă. /<fr. triphtongue
triftong n. Gram. silabă compusă din trei sonuri rostite dintr’odată: ex. beau.
*triftóng m. (tri- și ftong din diftong). Gram. Silabă compusă din treĭ vocale, ca ĭaŭ, ĭeŭ, oaĭ (în toaĭpă) ș. a.
TRIFTÓNG s. m. (< fr. triphtongue, cf. gr. tri „cu trei” + phtongos „sunet”): emisiune vocalică constituită din trei sunete diferite (semivocală + vocală + semivocală sau semivocală + semivocală + vocală) pronunțate în aceeași silabă, ca de exemplu -iai din trăiai, -ioa din lăcrimioară etc. ◊ ~ ascendént: t. în care primul și ai doilea loc sunt ocupate de semivocale, iar al treilea loc de vocală, ca de exemplu -eoa în leoarcă și -ioa în tămâioară. ◊ ~ ascendento-descendent: t. în care primul loc îl ocupă semivocala, al doilea loc vocala și al treilea loc tot o semivocală, ca de exemplu -eai în dădeai, -eau în pocneau, -iau în trăiau, -iai în suiai, -iei în miei și -oai în lupoaică. T. rezultă uneori și din rostirea într-o silabă a două cuvinte diferite, legate între ele prin linioară de unire: ne-ai trimis (-e-ai), le-au spus (-e-au), mi-ai dat (-i-ai) etc.
TRI- „întreit, de trei ori, triplu”. ◊ gr. treis „trei” și L. tres, id. > fr. tri-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. tri-. □ ~acant (v. -acant), adj., care prezintă trei spini; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite în trei mănunchiuri; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are trei stamine; ~ant (v. -ant), adj., (despre inflorescență) care prezintă trei flori; ~anter (v. -anter), adj., cu trei antere; ~arh (v. -arh), adj., (despre rădăcini) care prezintă trei fascicule lemnoase și trei liberiene; ~brah (v. -brah), s. n., picior metric format din trei silabe scurte; ~carp (v. -carp), adj., care are trei carpele; ~cefal (v. -cefal), adj., 1. Care are trei capete. 2. Care prezintă trei capitule; ~centric (v. -centric), adj., (despre cromozomi) cu trei centromeri; ~clinic (v. -clinic), adj., Care cuprinde toate formele cristalografice raportabile la trei axe de referință inegale, asimetrice și înclinate una față de alta; ~corn (v. -corn), adj., cu trei proeminențe osoase; ~crom (v. -crom), adj., care au trei culori diferite; ~cromatic (v. -cromatic), adj., care se referă la cele trei culori fundamentale; ~cromie (v. -cromie), s. f., suprapunere a trei culori fundamentale; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care are trei vîrfuri; ~dactil (v. -dactil), adj., cu trei degete; ~dinam (v. -dinam), adj., (despre androceu) format din șase stamine, dintre care trei sînt mai lungi; ~edru (v. -edru), adj., s. n., 1. adj., Care are trei fețe plane. 2. s. n., Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente care se găsesc în planuri diferite; ~falangie (v. -falangie), s. f., prezența a trei falange la degetul cel mare; ~fid (v. -fid), adj., (despre frunze) care este despicat în trei părți sau lobi; ~fil (v. -fil2), adj., (despre frunze) cu trei foi pe același pețiol; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) care provine din trei linii de descendență; ~flor (v. -flor), adj., cu trei flori; ~ftong (v. -ftong), s. m., unire în aceeași silabă a trei vocale diferite; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) care au flori masculine, feminine și hermafrodite pe același individ; ~gamie (v. -gamie), s. f., stare în care se găsesc plantele trigame; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre un caracter) Care este condiționat de trei perechi de gene. 2. (Despre o celulă, un organism) Care are trei gene diferite pe un locus oarecare; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) care prezintă trei pistile; ~gon (v. -gon2), s. n., 1. Arie sau regiune cu trei margini naturale sau arbitrare. 2. Lamă de materie nervoasă situată dedesubtul corpului calos; ~gramă (v. -gramă), s. f., cuvînt format din trei litere; ~lemă (v. -lemă2), situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă numai una; ~lit (v. -lit1), s. n., monument megalitic format din trei blocuri; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., care are dinți cu trei creste; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Ansamblu de trei tragedii tratînd aceeași temă, prezentate la concursurile dramatice din Grecia antică. 2. Grup de trei opere literare sau muzicale care formează o unitate și ale căror subiecte constituie fiecare urmarea celui precedent; ~mer (v. -mer), adj., care este divizat în trei părți; ~meristel (v. meri-, v. -stel), s. n., cilindru central format din trei componente; ~metru (v. -metru1), s. n., vers greco-latin compus din trei perechi de picioare; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezența de flori mascule, femele și hermafrodite pe aceeași plantă; ~monoic (v. mon/o-, v. -oic), adj., (despre plante) care posedă flori masculine, feminine și hermafrodite pe același individ; ~morf (v. -morf), adj., 1. Care cristalizează în trei sisteme diferite. 2. (Despre organe vegetale) Care prezintă trei forme; ~nom (v. -nom1), s. n., expresie algebrică formată din trei termeni; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu trei electrozi; ~odometru (v. odo-, v. -metru1), s. n., aparat electronic pentru determinarea pH-ului și a conductibilității soluțiilor; ~oic (v. -oic), adj., care formează flori masculine, feminine și hermafrodite pe indivizi diferiți; ~orhid (v. -orhid), adj., s. m., (individ) care prezintă triorhidie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., prezența a trei testicule la același individ; ~petal (v. -petal), adj., (despre flori) cu trei petale; ~piren (v. -piren), adj., cu trei semințe osoase; ~plazie (v. -plazie), s. f., despicare a unui organ vegetal în trei formații analoage; ~plegie (v. -plegie), s. f., hemiplegie însoțită de paralizia unui membru din partea opusă a corpului; ~pter (v. -pter), adj., cu trei aripi sau foliole; ~silab (v. -silab), s. n., vers format din trei silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) care are trei semințe; ~spor (v. -spor), adj., cu trei spori; ~stih (v. -stih), adj., 1. (Despre celule) Dispus în trei rînduri sau serii. 2. (Despre frunze, muguri) Dispus pe trei șiruri longitudinale; ~stil (v. -stil), adj., cu trei stile; ~stilie (v. -stilie), s. f., prezența unor stile scurte, mijlocii și lungi pe aceeași plantă; ~sulc (v. -sulc), adj., care are trei brazde; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care are valența trei. 2. (Despre celule) Cu trei cromozomi omologi; ~valv (v. -valv), adj., cu trei valve; ~xenie (v. -xenie), s. f., parazitare succesivă pe trei plante-gazdă diferite; ~zomie (~somie) (v. -zomie), s. f., aberație cromozomială în care apare un cromozom supranumerar într-o pereche cromozomică.

triftong dex

Intrare: triftong
triftong substantiv masculin
  • silabisire: tri-