TRIFÓRIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de colonete, care înconjura nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium.

TRIFÓRIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de coloane subțiri, care înconjură nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium.

trifóriu [riu pron. riu] s. n., art. trifóriul; pl. trifórii, art. trifóriile (-ri-i-)

trifóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. trifóriul; pl. trifórii, art. trifóriile (sil. -ri-i-)

TRIFÓRIU s.n. (Arhit.) Galerie îngustă, susținută de colonete, practicată în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. [Pron. -riu. / < fr. triforium].

TRIFÓRIU s. n. galerie îngustă, susținută de colonete, în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. (< fr. triforium)