triere definitie

4 intrări

43 definiții pentru triere

TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Mașină de treierat = batoză. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.
TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.
TRIERÁ vb. I v. treiera.
TRIÉRĂ, triere, s. f. (în Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière.
TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria.
TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.
TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.
TRIERÁ vb. I v. treiera.
TRIÉRĂ, triere, s. f. (În Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière.
TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria.
TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operație efectuată în trecut prin batere, iar astăzi cu mașini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. ◊ Absol. Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. 2. Fig. A umbla din loc în loc; a cutreiera. N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. id. ib. 272. Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. – Variantă: trierá (CREANGĂ, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) vb. I.
TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un stoc de obiecte pe categorii, după anumite criterii; a separa (unul sau mai multe obiecte) alegînd, după anumite criterii dintr-un număr mai mare; a selecționa.
TRIERÁ vb. I v. treiera.
TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; selecționare, alegere. Începură apoi trierea scrisorilor. MIHALE, O. 478.
treierá (a ~) vb., ind. prez. 3 tréieră
triá (a ~) vb., ind. prez. 3 triáză; conj. prez. 3 să triéze (tri-e-); ger. triínd (tri-ind)
triéră (navă de război) (tri-e-) s. f., g.-d. art. triérei; pl. triére
triére (faptul de a tria) (tri-e-) s. f., g.-d. art. triérii; pl. triéri
treierá vb., ind. prez. 1 sg. tréier, 3 sg. și pl. tréieră
triá vb., ind. prez. 1 sg. triéz, 3 sg. și pl. triáză; conj. prez. 3 sg. și pl. triéze (sil. tri-e-); ger. triínd (sil. tri-ind)
triéră s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérei; pl. triére
triére s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérii; pl. triéri
TREIERÁ vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.
TRIÁ vb. v. selecționa.
TRIÉRĂ s. v. triremă.
TRIÉRE s. 1. v. selecționare. 2. v. selecție.
TRIÁ vb. I. tr. A alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. [Pron. tri-a, p.i. 3,6 triază. / < fr. trier].
TRIÉRĂ s.f. Navă de război grecească cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. [Pron. tri-e-. / < fr. trière, gr. trieres].
TRIÉRE s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; triaj. [Pron. tri-e-. / < tria].
TRIÁ vb. tr. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. (< fr. trier)
TRIÉRĂ s. f. (ant.) navă de război cu trei rânduri de rame suprapuse, la fenicieni și greci. (< fr. trière)
treierá (-r, -át), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).
A TREIERÁ tréier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare
A TRIÁ ~éz tranz. (obiecte, produse, mărfuri etc.) A repartiza în clase sau pe categorii; a clasa; a categorisi. [Sil. tri-a] /<fr. trier
TRIÉRĂ ~e f. (la grecii antici) Corabie de război prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. /<fr. triere
treerà v. a bate sau călca grânele (cu boi, cai, mașini) spre a le desface grăunțele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].
trierà v. Mold. V. treerà.
2) tréĭer, -á v. tr. (lat. trîbŭlo, -áre, d. trîbulum, tăvăluc de arie [derivat d. térere, a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a făcut *triŭulo, *triur, *trúir, *trúĭer, treĭer; it. trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat. sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu șuĭer 2. V. cutreĭer, tribulațiune). Calc orĭ bat grînele (cu caiĭ orĭ cu mașina) ca să se desprindă grăunțele.
*triéz v. tr. (fr. trier). Aleg, așez pe categoriĭ lucrurile amestecate: a tria grîu amestecat cu neghină.
treiera vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.
TRIA vb. a alege, a selecta, a selecționa, a sorta. (A ~ semințele pe calități.)
trie s. v. TRIREMĂ.
TRIERE s. 1. alegere, ales, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat. (~ semințelor.) 2. selectare, selecționare, triaj. (Un meci de ~.)

triere dex

Intrare: tria
tria verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: triere
triere substantiv feminin
  • silabisire: tri-e-
Intrare: trieră
trieră substantiv feminin
  • silabisire: tri-e-
Intrare: treiera
treiera verb grupa I conjugarea I
triera verb grupa I conjugarea I