TRICOTOMÍE, tricotomii, s. f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Var.: trihotomíe s. f.] – Din fr. trichotomie.

TRIHOTOMÍE s. f. v. tricotomie.

TRICOTOMÍE, tricotomii, s. f. (Livr.) Diviziune în trei părți. – Din fr. trichotomie.

TRIHOTOMÍE, trihotomii, s. f. Împărțire în trei părți, grupe sau specii. – Din fr. trichotomie.

!tricotomíe/trihotomíe s. f., art. tricotomía/trihotomía, g.-d. art. tricotomíei/trihotomíei; pl. tricotomíi/trihotomíi, art. tricotomíile/trihotomíile

trihotomíe v. tricotomíe

tricotomíe s. f., g.-d. art. tricotomíei; pl. tricotomíi

trihotomíe s. f., art. trihotomía, g.-d. art. trihotomíei; pl. trihotomíi, art. trihotomíile

TRICOTOMÍE s.f. v. trihotomie.

TRIHOTOMÍE s.f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Gen. -iei, var. tricotomie s.f. / < fr. trichotomie].

TRIHOTOMÍE s. f. diviziune în trei părți, grupe sau specii. (< fr. trichotomie)

TRIHO-2 (TRICO-2) „în trei”. ◊ gr. trikha „în trei” > fr. tricho-, engl. id., it. trico- > rom. triho- și trico-. □ ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange multilocular, prezent la feosporacee; ~tom (v. -tom), adj., s. n., (organ vegetal) divizat în trei ramuri; ~tomie (v. -tomie), s. f., împărțire în trei părți, grupe sau specii.