Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru tricotomie

TRICOTOM├ŹE, tricotomii, s. f. Diviziune ├«n trei p─âr╚Ťi, grupe sau specii. [Var.: trihotom├şe s. f.] ÔÇô Din fr. trichotomie.
TRIHOTOM├ŹE s. f. v. tricotomie.
TRICOTOM├ŹE, tricotomii, s. f. (Livr.) Diviziune ├«n trei p─âr╚Ťi. ÔÇô Din fr. trichotomie.
TRIHOTOM├ŹE, trihotomii, s. f. ├Ämp─âr╚Ťire ├«n trei p─âr╚Ťi, grupe sau specii. ÔÇô Din fr. trichotomie.
!tricotom├şe/trihotom├şe s. f., art. tricotom├şa/trihotom├şa, g.-d. art. tricotom├şei/trihotom├şei; pl. tricotom├şi/trihotom├şi, art. tricotom├şile/trihotom├şile
trihotom├şe v. tricotom├şe
tricotom├şe s. f., g.-d. art. tricotom├şei; pl. tricotom├şi
trihotom├şe s. f., art. trihotom├şa, g.-d. art. trihotom├şei; pl. trihotom├şi, art. trihotom├şile
TRICOTOM├ŹE s.f. v. trihotomie.
TRIHOTOM├ŹE s.f. Diviziune ├«n trei p─âr╚Ťi, grupe sau specii. [Gen. -iei, var. tricotomie s.f. / < fr. trichotomie].
TRIHOTOM├ŹE s. f. diviziune ├«n trei p─âr╚Ťi, grupe sau specii. (< fr. trichotomie)
TRIHO-2 (TRICO-2) ÔÇ×├«n treiÔÇŁ. ÔŚŐ gr. trikha ÔÇ×├«n treiÔÇŁ > fr. tricho-, engl. id., it. trico- > rom. triho- ╚Öi trico-. Ôľí ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange multilocular, prezent la feosporacee; ~tom (v. -tom), adj., s. n., (organ vegetal) divizat ├«n trei ramuri; ~tomie (v. -tomie), s. f., ├«mp─âr╚Ťire ├«n trei p─âr╚Ťi, grupe sau specii.

Tricotomie dex online | sinonim

Tricotomie definitie

Intrare: tricotomie
tricotomie substantiv feminin
trihotomie substantiv feminin